vraniță definitie

15 definiții pentru vraniță

VRÁMIȚĂ s. f. v. vraniță.
VRÁNIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vrámiță s. f.] – Din sb. vratnica.
VRÁMIȚĂ s. f. v. vraniță.
VRÁNIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vrámiță s. f.] – Din scr. vratnica.
VRÁMIȚĂ s. f. v. vraniță.
VRÁNIȚĂ, vranițe, s. f. (Regional; și în forma vramiță) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. Deschise vranița cu mare băgare de seamă... și vru să iasă în uliță. REBREANU, I. 118. Ajunse la vramița oborului părintesc. SANDU-ALDEA, D. N. 282. Mai frumoasă era însă vramița. SLAVICI, N. I 61. – Variantă: vrámiță s. f.
vrániță (reg.) s. f., g.-d. art. vrániței; pl. vránițe
vrániță s. f., g.-d. art. vrániței; pl. vránițe
vrániță (-țe), s. f. – Poartă țărănească de scînduri sau de nuiele. – Var. vracniță, vragniță, vramniță. Sl., slov. vratnica, bg. vranica, din sl. vrata (Cihac, II, 465; Tiktin; Conev 81).
orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr’un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil.
vrám(n)iță, V. vraniță.
1) vrániță f., pl. e (sîrb. vratnica, canat, valvă, d. vrata, poartă). Vest. Poartă de nuĭele, portiță. – Și vrágniță (Maram.) și vrácniță (Ban. A lăsa vracniță, a lăsa vraiște) și vrámiță (Munt. vest, Crișeana), și vramniță.
2) vrániță, V. oraniță.
vrániță, vranițe, s.f. – (reg.) Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea, 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALRRM, 1971). Atât construcția, cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALRRM, 1971: 259). – Din srb. vratnica (Scriban, DEX, MDA) < din sl. vrata „poartă” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER).
vrániță, -e, s.f. – Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALR 1971). Atât construcția cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALR 1971: 259). – Din srb. vratnica (DEX); Din sl. vrata (Cihac, Tiktin cf. DER).

vraniță dex

Intrare: vraniță
vraniță substantiv feminin
vramiță substantiv feminin