Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru vrancea

Vráncea n. l. vrâncean (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).
Vrancea f. 1. porțiune a Carpaților Moldovei între Putna și Milcov; 2. plasă cu 12 sate in jud. Putna, ai cării locuitori păstrează portul și datinile din vechime. Punct de contact intre Muntenia, Moldova și Ardealul (Vrăncean).
Vrancea v. Avram II 3.
VRANCEA ținutul zis „Țara Vrancii” cu organizație social-politic-economică autonomă odinioară; etimologia mult discutată, a fost pusă în legătură și cu Brodnicii de I. Motogna, (RI VIII 59); acesta e probabil numele unui străvechi jude sau voivod local, ca și Vîlcea, Mehedinț, Tecuci, Tigheciu și altele la fel, format din antrop. Vrană + suf. -cea. El apare în această formă de cîteva ori, ca prenume: 1. Vrancea mold., 1632 (Sd XI 258); din Tigheciu (17 A... 238); Izvorul Vranciului t. din Gorj (16 B V 481); Vranciu n. de familie act. 2. + suf. augmentativ -an, ca prenume chiar: Vrancean spătar (Dm); mold. (P14 fila 14); Vrîncean frate cu Lupea (17 A II 115); – Șt. diac 1647 (Cat mold II); și ca toponim: Vrîncfeni, -ioaia.

Vrancea dex online | sinonim

Vrancea definitie

Intrare: Vrancea
Vrancea