vraci definitie

10 definiții pentru vraci

VRACI, vraci, s. n. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĭ.
VRACI, vraci, s. m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ.
VRACI, vraci, s. m. (Învechit și popular) 1. Medic, doctor; tămăduitor. Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat.pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138. Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307. 2. Vrăjitor. Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122. A îmbiat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.
vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraci
vraci s. m., pl. vraci
VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor.
vráci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv.
vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe toți vracii să-ți dea leacul ISP. [Slav. VRAČ, medic (serb.: vrăjitor, v. vrajă), magia și medicina fiind inseparabile în trecut (și azi încă la țară): boalele, ce se cred produse de duhuri rele, sunt alungate cu anumite formule, cu descântece, mai mult șoptite decât rostite (v. farmec și șișcă)].
vracĭ m., pl. tot așa (vsl. vrač, medic, sîrb. „vrăjitor”. V. vrajă). Vechĭ. Medic.
vraci s. v. DOCTOR. MEDIC. VRĂJITOR.

vraci dex

Intrare: vraci
vraci substantiv masculin admite vocativul