vrăvui definitie

15 definiții pentru vrăvui

VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
VRĂVUÍ vb. IV v. vrăfui.
VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui.
VRĂVUÍ vb. IV v. vrăfui.
VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvuí vb. IV.
VRĂVUÍ vb. IV v. vrăfui.
vrăfuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiésc, imperf. 3 sg. vrăfuiá; conj. prez. 3 să vrăfuiáscă
vrăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiésc, imperf. 3 sg. vrăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăfuiáscă
VRĂFUÍ vb. v. răvăși.
A VRĂFUÍ ~iésc tranz. A pune în vraf; a arunca în dezordine. /vraf + suf. ~ui
vrăfuì v. a face vraf, a grămădi.
vrăvuì v. Mold. a face vrav: a vrăvui bani.
vrăfuĭésc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvășesc: nu-mĭ vrăfui hîrtiile! – În nord vrăvuĭesc (Șez. 30, 202).
vrăvuĭésc, V. vrăfuĭesc.
vrăfui vb. v. RĂVĂȘI.

vrăvui dex

Intrare: vrăfui
vrăvui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
vrăfui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv