VRĂJMĂȘÓS, -OÁSĂ, vrăjmășoși, -oase, adj. (Înv.) Dușmănos; plin de ură, pizmaș. – Vrăjmaș + suf. -os.

VRĂJMĂȘÓS, -OÁSĂ, vrăjmășoși, -oase, adj. (Rar) Dușmănos; plin de ură, pizmaș. – Vrăjmaș + suf. -os.

VRĂJMĂȘÓS, -OÁSĂ, vrăjmășoși, -oase, adj. (Rar) Dușmănos; plin de ură, pizmaș. Frate-său ăsta mai mare era și el bogat... dar zgîrcit și vrăjmășos nevoie mare și mai ales vrăjmășos, de cînd auzise de îmbogățirea lui frate- său. PAMFILE, M. R. I 98.

vrăjmășós (înv.) adj. m., pl. vrăjmășóși; f. vrăjmășoásă, pl. vrăjmășoáse

vrăjmășós adj. m., pl. vrăjmășóși; f. sg. vrăjmășoásă, pl. vrăjmășoáse

VRĂJMĂȘÓS adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.

vrăjmășos adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.