vrăjmășie definitie

11 definiții pentru vrăjmășie

VRĂJMĂȘÍE, vrăjmășii, s. f. (Înv.) Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.
VRĂJMĂȘÍE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.
VRĂJMĂȘÍE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. Ochii-i luceau trădînd vrăjmășie crîncenă. VORNIC, P. 85. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe. SADOVEANU, O. VIII 224. Vrăjmășia lor e groaznică... vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5.
vrăjmășíe (înv.) s. f., art. vrăjmășía, g.-d. art. vrăjmășíei; pl. vrăjmășíi, art. vrăjmășíile
vrăjmășíe s. f., art. vrăjmășía, g.-d. art. vrăjmășíei; pl. vrăjmășíi, art. vrăjmășíile
VRĂJMĂȘÍE s. 1. v. dușmănie. 2. v. adversitate.
Vrăjmășie ≠ amiciție, prietenie
VRĂJMĂȘÍE ~i f. Atitudine de vrăjmaș; dușmănie; vrajbă; ostilitate; ură. [G.-D. vrăjmășiei] /vrăjmaș + suf. ~ie
vrăjmășie f. dușmănie.
vrăjmășíe f. (d. vrăjmaș). Dușmănie.
VRĂJMĂȘIE s. 1. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta între voi?) 2. adversitate, ostilitate, potrivnicie, vitregie. (~ unor vremuri apuse.)

vrăjmășie dex

Intrare: vrăjmășie
vrăjmășie substantiv feminin