Dicționare ale limbii române

2 intrări

21 definiții pentru vrăjmășesc

VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. (Rar) Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc.
VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc.
VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Al vrăjmașului, vrăjmaș, dușman. Vom urma domnului nostru oriunde ne va duce și oriunde ne va porunci să mergem, pentru mîntuirea țării... de bîntuielile vrăjmășești. ISPIRESCU, M. V. 13. Fieru vrăjmășesc curmară viața tuturor ai mei. CONACHI, P. 256.
VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. A dușmăni. Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. ◊ Refl. reciproc. Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.
vrăjmășésc (rar) adj. m., f. vrăjmășeáscă; pl. m. și f. vrăjmășéști
vrăjmășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 să vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd
vrăjmășésc adj. m., f. vrăjmășeáscă; pl. m. și f. vrăjmășéști
vrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd
VRĂJMĂȘÉSC adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.
VRĂJMĂȘÍ vb. v. dușmăni.
VRĂJMĂȘÉSC ~eáscă (~éști) rar Care este caracteristic pentru vrăjmași; propriu văjmașilor; dușmănesc; inamic. /vrăjmaș + suf. ~esc
A VRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș
A SE VRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș
vrăjmășesc a. dușmănesc.
vrăjmășì v. a atenta la: soțul care a vrăjmășit vieața celuilalt.
1) vrăjmășésc, -eáscă adj. De vrăjmaș: privire, țară vrăjmășească.
2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.
vrăjmășesc adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.
VRĂJMĂȘI vb. a (se) dușmăni, a (se) urî, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (De ce se ~ atît?)

vrăjmășesc definitie

vrăjmășesc dex

Intrare: vrăjmășesc
vrăjmășesc adjectiv
Intrare: vrăjmăși
vrăjmăși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reciproc reflexiv tranzitiv