Dicționare ale limbii române
VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. (Rar) Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Al vrăjmașului, vrăjmaș, dușman. Vom urma domnului nostru oriunde ne va duce și oriunde ne va porunci să mergem, pentru mîntuirea țării... de bîntuielile vrăjmășești. ISPIRESCU, M. V. 13. Fieru vrăjmășesc curmară viața tuturor ai mei. CONACHI, P. 256.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. A dușmăni. Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. ◊ Refl. reciproc. Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
vrăjmășésc (rar) adj. m., f. vrăjmășeáscă; pl. m. și f. vrăjmășéști
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
vrăjmășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 să vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
vrăjmășésc adj. m., f. vrăjmășeáscă; pl. m. și f. vrăjmășéști
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
vrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VRĂJMĂȘÉSC adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VRĂJMĂȘÍ vb. v. dușmăni.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VRĂJMĂȘÉSC ~eáscă (~éști) rar Care este caracteristic pentru vrăjmași; propriu văjmașilor; dușmănesc; inamic. /vrăjmaș + suf. ~esc
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A VRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A SE VRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș
- sursa: NODEX 2002
- permalink
vrăjmășesc a. dușmănesc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
vrăjmășì v. a atenta la: soțul care a vrăjmășit vieața celuilalt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
1) vrăjmășésc, -eáscă adj. De vrăjmaș: privire, țară vrăjmășească.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
vrăjmășesc adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
VRĂJMĂȘI vb. a (se) dușmăni, a (se) urî, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (De ce se ~ atît?)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
vrăjmășesc dex
Intrare: vrăjmășesc
vrăjmășesc
adjectiv
Intrare: vrăjmăși
vrăjmăși
conjugarea a VI-a
grupa a IV-a
verb
reciproc
reflexiv
tranzitiv