VRĂJITÚRĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -tură.

VRĂJITÚRĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -ură.

VRĂJITÚRĂ, vrăjituri, s. f. (Popular) Vrăjitorie; vrajă. Din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. COȘBUC, P. II 149. Va dezlega de vrăjituri pe acea nenorocită fată, omorînd zmeoaica. RETEGANUL, P. IV 56.

vrăjitúră (pop.) s. f., g.-d. art. vrăjitúrii; pl. vrăjitúri

vrăjitúră s. f., g.-d. art. vrăjitúrii; pl. vrăjitúri