Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru vrăjitorie

VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.
VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.
VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicire a celui care face vrăji; fermecătorie, vrajă. V. magie. Era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedese la știința fermecelor și la meșteșugul vrăjitoriei. CARAGIALE, O. III 57. Poate vro fărmecătoare... să mă lege-n turnul negru cu a ei vrăjitorie. NEGRUZZI, S. II 60.
vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile
vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile
VRĂJITORÍE s. v. vrajă.
VRĂJITORÍE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie. 2) Ocupația de vrăjitor; fermecătorie. [G.-D. vrăjitoriei] /vrăjitor + suf. ~ie
vrăjitoríe f. Fărmăcătorie, magie.
VRĂJITORIE s. descîntec, farmec, magie, vrajă, (pop.) descîntătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legămînt, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, rîvnă, rîvnitură, solomonărie. (A practica ~.)
VRĂJITORIE. Subst. Vrăjitorie, vrajă, vrăjire (rar), vrăjitură (pop.), boscoană (reg.), farmazonie (pop.), maleficiu (livr.), farmec, fermecare, fermecătorie (pop.), solomonie (pop.), solomonire (pop.), descîntec, descîntătură, descîntat, obroceală, șișcărie (reg.); magie, exorcism, taumaturgie. Fermecătură. Sortilegiu. Vrăjitor, vraci (pop.), solomonar (pop.), farmazon (pop.), fermecător, descîntător; mag, magician, exorcist, taumaturg. Vrăjitoare, vrăjitoreasă, vrăciță (înv. și arh.), farmazoană (pop.), fermecătoare, descîntătoare, baborniță, meștereasă (rar), meșteriță (pop.), năzdrăvană, șișcă (reg.), vidmă (reg.), zîrnoaică (reg.); magiciană. Adj. Vrăjit, fermecat. Vrăjitor, fermecător (pop.), descîntător. Vrăjitoresc, de vrăjitor; magic, exorcist. Vb. A face vrăji, a vrăji, a lega, a bosconi (reg.), a fermeca, a face farmece, a pune cuiva ulcica, a-i face cuiva cu ulcica, a solomoni (pop.), a descînta, a obroci. V. prezicerea viitorului.

Vrăjitorie dex online | sinonim

Vrăjitorie definitie

Intrare: vrăjitorie
vrăjitorie substantiv feminin