Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru vrăjitoresc

VRĂJITORÉSC, -EÁSCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor + suf. -esc.
VRĂJITORÉSC, -EÁSCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor + suf. -esc.
VRĂJITORÉSC, -EÁSCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care poate vrăji. Au întîlnit o vrăjitoare ce-și fierbea în drum, cu puterea ei vrăjitorească, oala, fără foc sub ea. PAMFILE, M. R. I 150. Se temea să soarbă... socotind a fi o băutură vrăjitorească. DRĂGHICI, R. 184.
vrăjitorésc adj. m., f. vrăjitoreáscă; pl. m. și f. vrăjitoréști
vrăjitorésc adj. m., f. vrăjitoreáscă; pl. m. și f. vrăjitoréști
VRĂJITORÉSC adj. magic, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Practici ~ești.)
VRĂJITORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vrăjitori; propriu vrăjitorilor. /vrăjitor + suf. ~esc
VRĂJITORESC adj. magic, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Practici ~.).

Vrăjitoresc dex online | sinonim

Vrăjitoresc definitie

Intrare: vrăjitoresc
vrăjitoresc adjectiv