Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru vrăbiuță

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie, vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie. Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal. ALECSANDRI, P. P. 317.
vrăbiúță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. vrăbiúței; pl. vrăbiúțe
vrăbiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. vrăbiúței; pl. vrăbiúțe
VRĂBIÚȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.
VRĂBIUȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.
vrăbiuță, vrăbiuțe s. f. (dim.) 1. prostituată tânără. 2. femeie firavă, plăpândă, pipernicită.

vrăbiuță definitie

vrăbiuță dex

Intrare: vrăbiuță
vrăbiuță substantiv feminin
  • silabisire: vră-bi-u-ță