VRĂBIÓI, vrăbioi, s. m. Bărbătușul vrabiei; vrabie mai mare. [Pr.: -bi-oi] – Vrabie + suf. -oi.

VRĂBIÓI, vrăbioi, s. m. Bărbătușul vrabiei; vrabie mai mare. [Pr.: -bi-oi] – Vrabie + suf. -oi.

VRĂBIÓI, vrăbioi, s. m. Bărbătușul vrăbiei; vrabie mai mare. Ești un feli de vrăbioi închircit. CREANGĂ, P. 149.

vrăbiói (-bi-oi) s. m., pl. vrăbiói, art. vrăbióii

vrăbiói s. m. (sil. -bi-oi), pl. vrăbiói, art. vrăbióii

VRĂBIÓI s. (ORNIT.) (reg.) păsăroi.

VRĂBIÓI ~ m. Bărbătușul vrabiei; vrăbete. [Sil. -bi-oi] /vrabie + suf. ~oi

vrăbióĭ m., pl. tot așa. Másculu vrăbiiĭ. – În Trans. și păsăroĭ.

VRĂBIOI s. (ORNIT.) (reg.) păsăroi.