vrăbioară definitie

11 definiții pentru vrăbioară

VRĂBIOÁRĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară.
VRĂBIOÁRĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară.
VRĂBIOÁRĂ1, vrăbioare, s. f. Vrăbiuță. Să mă fac d-o vrăbioară Să-i mănînc din colivioară, Să-i beau vin din năstrăpioară. TEODORESCU, P. P. 328.
VRĂBIOÁRĂ2, vrăbioare, s. f. Bucată de carne de vită din regiunea rinichilor; friptură preparată din această carne. V. antricot.
vrăbioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. vrăbioárei; pl. vrăbioáre
vrăbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. vrăbioárei; pl. vrăbioáre
VRĂBIOÁRĂ s. v. vrăbiuță.
VRĂBIOÁRĂ ~e f. (diminuitiv de la vrabie) 1) Pui de vrabie. 2) Bucată de carne de vită (fără oase) din care se prepară, în special, friptură. [Sil. -bi-oa-] /vrabie + suf. ~oară
vrăbioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. vrabie). Partea cărniĭ de vacă de la spată (de la omoplat). Friptură din asemenea carne. V. fleĭcă.
VRĂBIOA s. (ORNIT.) vrăbiuță, (reg.) păsărică.
vrăbioară, vrăbioare s. f. (dim.) prostituată.

vrăbioară dex

Intrare: vrăbioară
vrăbioară substantiv feminin
  • silabisire: vră-bi-oa-ră