VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [Pr.: -bi-er] – Vrabie + suf. -er.

VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [Pr.: -bi-er] – Vrabie + suf. -er.

VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (ironic) vînător prost, care vînează numai vrăbii. Taci din gură, vrăbierule. Minciuni spui tu, care împuști numai ciocîrlani de pe drumuri. GANE, N. I 130.

vrăbiér (-bi-er) s. m., pl. vrăbiéri

vrăbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. vrăbiéri

VRĂBIÉR ~i m. 1) Persoană care prinde vrăbii. 2) depr. Vânător neiscusit. /vrabie + suf. ~ar