VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. (Pop.) Vrabie; bărbătușul vrabiei. [Var.: vrăbéț s. m.] – Din bg. vrabec, sb. vrabac.

VRĂBÉȚ s. m. v. vrăbete.

VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie; bărbătușul vrabiei. [Var.: vrăbéț s. m.] – Din bg. vrabec, scr. vrabac.

VRĂBÉȚ s. m. v. vrăbete.

VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie. Păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32.

vrăbéte (pop.) s. m., pl. vrăbéți

vrăbéte s. m., pl. vrăbéți

VRĂBÉTE s. v. vrabie.

VRĂBÉTE ~ți m. Bărbătușul vrabiei; vrăbioi. /< bulg. vrabec, sb. vrabac

vrăbete s. v. VRABIE.