votiv definitie

9 definiții pentru votiv

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Mai ales despre inscripții) Care exprimă o făgăduială solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. Arcul lui Traian pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73.
votív adj. m., pl. votívi; f. votívă, pl. votíve
votív adj. m., pl. votívi; f. sg. votívă, pl. votíve
VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].
VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus)
votiv a. tablou votiv, oferit spre a împlini o promisiune solemnă: te ai izolat aicea ca un tablou votiv AL.
*votív, -ă adj. (lat. votivus, d. vovére, votum, a hărăzi, a închina, a dori). Închinat, hărăzit: biserică votivă.

votiv dex

Intrare: votiv
votiv adjectiv