vot definitie

13 definiții pentru vot

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.
VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care un parlament aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.
VOT, voturi, s. n. Exprimarea opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere (v. sufragiu); opinie exprimată de membrii unei adunări constituite, în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau o hotărîre; adeziune dată pentru alegerea unui candidat, pentru admiterea unei propuneri etc. Nu mai are drept de vot de cînd și-a măritat fata. CARAGIALE, O. I 122. D-ta care mi-ai dat votul la alegerea din urmă? NEGRUZZI, S. I 223. Pe aceste dar temeiuri, frați romîni, eu vă cer votul. ALEXANDRESCU, M. 170. Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate își manifestă (prin vot) dezaprobarea față de o acțiune, o atitudine etc. a unui membru din acea colectivitate.
vot s. n., pl. vóturi
vot s. n., pl. vóturi
VÓT s. (POL.) 1. alegeri. 2. sufragiu. (La alegeri a obținut ~urile noastre.)
VOT s.n. Exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. [< fr. vote, cf. engl. vote < lat. votum – promisiune].
VOT s. n. 1. exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere. ♦ opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. 2. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. ♦ ~ de încredere = vot prin care parlamentul se declară de acord cu politica sau cu un act al guvernului. (< fr. vote)
VOT ~uri n. Opinie exprimată de cetățeni în legătură cu promovarea unei candidaturi, cu adoptarea unei propuneri sau a unei hotărâri. Drept de ~.~ de blam dezaprobare publică manifestată de membrii unei colectivități față de un conducător sau de un împuternicit al ei. ~ deliberativ vot cu rezultat hotărâtor. /<lat. votum, it. voto, fr. vote
vot n. sufragiu dat.
*vot n., pl. urĭ (fr. vote, după engl. vote, d. lat. votum, dorință). Sufragiŭ, voință exprimată într’o adunare p. alegerea uneĭ persoane orĭ p. admiterea uneĭ propunerĭ: acest deputat s’a ales cu multe voturĭ.
VOT s. 1. alegeri (pl.), scrutin. (În timpul ~.) 2. sufragiu. (La alegeri a obținut ~urile noastre.)
vot s. n. v. votum.

vot dex

Intrare: vot
vot substantiv neutru