vost definitie

51 definiții pentru vost

VOST, VOÁSTĂ pron. pos., adj. pron. pos. v. vostru.
VÓSTRU, VOÁSTRĂ, voștri, voastre, pron. pos, adj. pron. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”). I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva și de un grup din care persoana respectivă face parte, precum și numele acestora) Are o mașină ca a voastră. 2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind și numele acestora) Când vin ai voștri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale voastre. II. Adj. pron. pos. 1. Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva și a unui grup din care persoana respectivă face parte, care este legat printr-o relație de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Casa voastră. 2. Care este legat printr-o relație cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Picioarele voastre. 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Gazda voastră. Strămoșii voștri. 4. Care este spus, săvârșit de persoana căreia i se adresează cineva și de grupul din care aceasta face parte. Acțiunea voastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Cartea voastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul vostru. 6. (Însoțește un termen reverențios de adresare) Domnia Voastră. [Var.: (reg.) vost, voástă pron. pos, adj. pron. pos.] – Lat. pop. voster (= vester), vostra.
VOST, VOÁSTĂ pron. pos., adj. pos. v. vostru.
VÓSTRU, VOÁSTRĂ, voștri, voastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”). I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva și de un grup din care persoana respectivă face parte, precum și numele acestora) Are o mașină ca a voastră. 2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind și numele acestora) Când vin ai voștri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale voastre. II. Adj. pos. 1. Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva și a unui grup din care persoana respectivă face parte, care este legat printr-o relație de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Casa voastră. 2. Care este legat printr-o relație cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Picioarele voastre. 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Gazda voastră. Strămoșii voștri. 4. Care este spus, săvârșit de persoana căreia i se adresează cineva și de grupul din care face parte. Acțiunea voastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Cartea voastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul vostru. 6. (Însoțește un termen reverențios de adresare) Domnia-voastră. [Var.: (reg.) vost, voástă pron. pos., adj. pos.] – Lat. pop. voster (= vester), vostra.
VOST, VOÁSTĂ adj. pos. v. vostru.
VÓSTRU, VOÁSTRĂ, voștri, voastre, adj. pos. (Precedat de art. al, a, ai, ale, cînd are valoare pronominală propriu-zisă, cînd precedă substantivul sau cînd cuvîntul precedent nu are articol enclitic) 1. (Arată posesiunea; la singular indică posesorul multiplu și obiectul posedat unic, la plural indică atît posesorul cît și obiectul posedat multiplu) Care aparține persoanei căreia i se adresează cineva și unui grup din care face parte aceasta; care este legat printr-o relație de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva și grupul din care face parte aceasta. Pînă într-un an ați putea să aveți un chioșc al vostru. PAS, Z. I 167. Voi revedeți cîmpia iară Și cuiburile vonstre-n cring. COȘBUC, P. I 90. ♦ (Pronominal; eliptic) Ceea ce posedă persoana căreia i se adresează cineva (împreună cu grupul din care face parte aceasta). Dragi îmi sînteți, dar n-am ce vă face. Rămîneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-adaos decît inimă ușoară, ca să vă bucurați cu al vostru. SADOVEANU, B. 7. ◊ (Ideea de proprietate este atenuată, obiectul fiind o regiune, o țară etc.) Veți fi de-acum Ferice iară, Hai să vă duc L-a voastră țară. ALECSANDRI, T. I 466. (Pronominal) Ca toate mahalalele își avea și a voastră făpturile ei. PAS, Z. I 54. 2. (Arată apartenența la un grup) Din care face parte persoana căreia i se adresează cineva, la care aparține ea. Colectivul vostru și-a terminat planul înainte de termenul fixat. 3. Care se află în relații de rudenie, prietenie, ospitalitate, vecinătate etc. cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care face aceasta parte. Trece Nicu Meț! Vă dădeați sfoară unul altuia și vă-mbulzeați în stradă. Era prietenul vostru. PAS, Z. I 55. Iată ce-mi scrie frate-mieu și moșul vostru. CREANGĂ, P. 184. ◊ (Pronominal) Nerușinaților! vă mustrau ai voștri. PAS, Z. I 55. Și-am vrea și noi, și noi să știm, Că ne-or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-și vor bate-ai voștri joc De noi, dacă murim. COȘBUC, P. I 208. Pururea în buza tunului. meniți poate a muri departe de ai voștri. NEGRUZZI, S. I 39. 4. Care ține de persoana căreia i se adresează cineva și de grupul din care face parte această persoană; al persoanei căreia i se adresează cineva și al grupului din care aceasta face parte. Cu prostiile voastre îmi faceți capul călindar. SADOVEANU, M. C. 201. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. A voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg. EMINESCU, O. 157. ♦ (Pronominal, n. pl.) Treburi, ocupații. Pe urmă, după ce trecea colțul, vă vedeați mai departe de ale voastre. PAS, Z. I 60.(Formează termeni de reverență cu substantivul anterior) Luminarea-voastră, De cînd cu păcatul cel de «Ad-hoc» n-am mai avut zi bună cu megieșiți meu. CREANGĂ, A. 158. Cu ajutorul lui dumnezeu și cu al sfinției-voastre... am izbutit, măicuță, să facem și acum pe cheful spînului. id. P. 227. ◊ (În formule glumețe) Alta nu mai știu nemica, întunecimea-voastră. CREANGĂ, P. 145. 6. (După prepozițiile și locuțiunile prepoziționale care cer genitivul) Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn. EMINESCU, O. I 59. – Variantă: (Transilv.) vost, voástă, voști, voaste (GOGA, P. 10, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61), adj. pos.
Alteța Voástră loc. pr., g.-d. Alteței Voástre
Altéțele Voástre loc. pr.
!Cucernicía Voástră loc. pr., g.-d. Cucernicíei Voástre
!Cucernicíile Voástre loc. pr.
!Cuvioșía Voástră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Voástre
Cuvioșiíle Voástre (-vi-o-) loc. pr.
!Domnía Voástră loc. pr., g.-d. Domníei Voástre
!Domniíle Voástre loc. pr.
!Eminénța Voástră loc. pr., g.-d. Eminénței Voástre
Eminénțele Voástre loc pr.
!Excelénța Voástră loc. pr., g.-d. Excelénței Voástre
*Excelénțele Voástre loc. pr.
!Înălțímea Voástră (înv.) loc. pr., g.-d. Înălțímii Voástre
*Înălțímile Voástre (înv.) loc. pr.
!Luminățía Voástră (înv.) loc. pr., g.-d. Luminățíei Voástre
*Luminățíile Voástre (înv.) loc. pr.
!Magnificénța Voástră (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Voástre
*Magnificénțele Voástre loc. pr.
!Maiestátea Voástră/Majestátea Voástră loc. pr., g.-d. Maiestắții Voástre/Majestắții Voástre
*Maiestắțile Voástre/Majestắțile Voástre loc. pr.
Majestátea Voástră v. Maiestátea Voástră
Majestắțile Voástre v. Maiestắțile Voástre
!Măría Voástră (înv.) loc. pr., g.-d. Măríei Voástre
Măríile Voástre (înv.) loc. pr.
!Preacuvioșía Voástră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Preacuvioșíei Voástre
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
!Preasfințía Voástră (Preas-fin-/Prea-sfin-) loc. pr., g.-d. Preasfințíei Voástre
!Preasfințíile Voástre (Preas-fin-/Prea-sfin-) loc. pr.
Sfințía Voástră loc. pr., g.-d. Sfințíei Voástre
Sfințíile Voástre (-ți-i) loc. pr.
voástră2 (a ~) v. vostru2 (al ~)
voástră1/a voástră1 v. vostru1/al vostru1
voástre2 (ale ~) v. vóstru (al ~)
voástre3/a voástre1 v. vóstru1/al vóstru1
vóstru2 (al ~) pr. m. (prietenul nostru e medic, al vostru e profesor), pl. ai vóștri; g.-d. álor vóștri; f. a voástră, pl. ále voástre, g.-d. álor voástre
!vóstru/al vóstru1 adj. pr. m. (prietenul vostru/un prieten al vostru, al vostru prieten; prietenul vostru/unui prieten al vostru), pl. vóștri/ai vóștri; f. voástră/a voástră (prietena voastră/o prietenă a voastră, a voastră prietenă), g.-d. voástre/a voástre (prietenei voastre/unei prietene a voastre), pl. voástre/ale voástre (prietenele voastre/niște prietene ale voastre, ale voastre prietene; prietenelor voastre/unor prietene ale voastre)
vóștri2 (ai ~) v. vóstru2 (al ~)
vóștri1/ai vóștri1 v. vóstru1/al vóstru1
vóstru/al vóstru adj. m., pl. vóștri/ai vóștri, f. sg. voástră/a voástră, g.-d. voástre/a voástre, pl. voástre/ale voástre
vóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai vóștri, g.-d. álor vóștri; f. sg. a voástră, pl. ále voástre, g.-d. álor voástre
vóstru (voástră), adj. pos. – Care aparține sau se referă la persoana căreia i se adresează vorbitorul și la grupul din care acesta face parte. – Mr., megl., istr. vostru. Lat. voster, forma vulgară în loc de vester (Pușcariu 1919; REW 9279; Rosetti, I, 59), cf. vegl. vestro, it. vostro, prov., cat., v. fr. vostre, fr. votre, sp. vuestro, port. vosso.
VÓSTRU1 voástră (vóștri, voástre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de persoana cărei i se adresează cineva și de grupul din care face parte). ◊ Ai voștri cei apropiați vouă. /<lat. voster
VÓSTRU2 voástră (vóștri, voástre) adj. pos. 1) Care aparține celor căror li se adresează vorbitorul. Dicționarul ~. 2) Care se află în anumite relații (de prietenie, de înrudire ș. a.) cu cei căror li se adresează vorbitorul. Părinții voștri. 3) Care este realizat de cei cu care vorbește vorbitorul. Acțiunile voastre. /<lat. voster
vostru (al) pr. ce ține de voi. [Lat. VESTRUM]. ║ m. pl. ai voștri, părinții voștri, compatrioții voștri, amicii voștri.
vostru, voástră, pron. posesiv de pers. II pl., pl. voștri, voastre (lat. vester, pop. vŏster; it. vostro, pv. cat. vostre, vfr. vostre, nfr. votre, sp. vuestro, pg. vosso). Pe care îl posedațĭ orĭ care vă posedă: cărțile voastre, părințiĭ voștri, țara voastră. Aĭ voștri, rudele, amiciĭ voștri. V. nostru.

vost dex

Intrare: vostru (pron.)
vostru adjectiv pronominal posesiv pronume posesiv
vost adjectiv pronominal posesiv pronume posesiv
Intrare: vostru (adj.)
vostru adjectiv pronominal posesiv pronume posesiv
vost adjectiv pronominal posesiv pronume posesiv