Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru voroav─â

VORO├üV─é, voroave, s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) 1. Cuv├ónt, vorb─â. 2. Discu╚Ťie, convorbire, conversa╚Ťie. 3. Discurs. ÔÇô Din vorovi (derivat regresiv).
VORO├üV─é, voroave, s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) 1. Cuv├ónt, vorb─â. 2. Discu╚Ťie, convorbire, conversa╚Ťie. 3. Cuv├ónt, discurs. ÔÇô Din vorovi (derivat regresiv).
VORO├üV─é, voroave, s. f. (├Änvechit ╚Öi regional) 1. Vorb─â, cuv├«nt. Ce limb─â a╚Öa de ├«ndestulat─â ├«n voroave... s─â poat─â ├«mpodobi at├«te r─âsipe a vr─âjma╚Öilor. ARHIVA R. I 40. 2. Convorbire, conversa╚Ťie; vorb─â (4). ├Ändelungat─â voroav─â... au avut am├«ndoi. DR─éGHICHI, R. 16. 3. Cuv├«ntare, discurs. ╚śi cu aceasta f├«r╚Öi el voroava. BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 367. ÔŚŐ Expr. A apuca voroava = a lua cuv├«ntul. Iar apuc├«nd Gogoman voroava ÔÇô ┬źLuminate doamne! ├«n ╚Ťara toat─â... ╚Ötim c─â ╚Ť-au r─âzb─âtut slava┬╗. BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 106.
voroávă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. voroávei; pl. voroáve
voroávă s. f., g.-d. art. voroávei; pl. voroáve
VORO├üV─é s. v. afirma╚Ťie, alocu╚Ťiune, conversa╚Ťie, convorbire, cuv├ónt, cuv├óntare, declara╚Ťie, dialog, discurs, discu╚Ťie, m─ârturisire, relatare, spus─â, termen, vorb─â, zis─â.
voroav─â f. Mold. Tr. vorb─â. [╚śi vechiu-rom. voroav─â, convorbire (ÔÇ×dup─â voroava ce au avut ╚śerban-Vod─â cu Cantemir-Vod─âÔÇŁ, Neculcea), ce pare de aceea╚Ö origin─â cu vorb─â (printrÔÇÖun intermediar rusesc)].
voro├ív─â f., pl. e (var. din vorb─â, pintrÔÇÖun intermediar rusesc). Mold. Trans. Vech─ş. Vorb─â, convorbire, discusiune.
voroavă s. v. AFIRMAȚIE. ALOCUȚIUNE. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. CUVÎNT. CUVÎNTARE. DECLARAȚIE. DIALOG. DISCURS. DISCUȚIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. TERMEN. VORBĂ. ZISĂ.
VOROÁVĂ, b. (Dm), < subst. (vorbă); Vorovești s. (Dm).

Voroav─â dex online | sinonim

Voroav─â definitie

Intrare: voroav─â
voroav─â substantiv feminin
Intrare: Voroav─â
Voroav─â