VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.

VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.

VORNICÍE s. f. (Învechit) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). Boierii preferau să fie mai multe tronuri mai multe vornicii. HASDEU, L. V. 98. Vezi plăcinta asta? Din pîntecele ei a să iasă vornicia mea. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Instituția, localul în care își exercita vornicul funcția. După povața unui văr al meu... atunci director la vornicie, am prelucrat un proiect de exploatarea sării. GHICA, la CADE. Apoi urmau... aprozii vorniciei. NEGRUZZI, S. I 29. 2. Funcția de primar la sat. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie, numai cu răbușul. CREANGĂ, O. A. 41. ♦ Localul primăriei.

vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei

vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei; pl. vornicíi

VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.

VORNICÍE ~i f. înv. 1) Funcție de vornic. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediu unde își exercita vornicul funcția. /vornic + suf. ~ie

vornicie f. 1. demnitate de Vornic; 2. jurisdicțiunea sa; 3. ministerul de interne; 4. primărie de sat: de douăzeci de ani de când port vornicia în Pipirig CR.

vornicíe f. Demnitatea de vornic. Jurisdicțiunea (ținutu) luĭ. Ministeru de interne. Primărie de sat.

vornicie s. v. CONSILIU. PRIMĂRIE. SFAT.