Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru vornici

dv├│rnic sm vz vornic
V├ôRNIC, vornici, s. m. 1. (├Än Evul Mediu, ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne) Mare dreg─âtor din Sfatul domnesc, ├«ns─ârcinat cu supravegherea Cur╚Ťii, conducerea treburilor interne ale ╚Ť─ârii, av├ónd ╚Öi atribu╚Ťii judec─âtore╚Öti. ÔŚŐ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dint├ói boier din Divan, av├ónd sarcina de c├órmuitor ╚Öi de ├«nalt judec─âtor al Cur╚Ťii domne╚Öti ╚Öi al ├«ntregii ╚Ť─âri. Vornic de ╚Üara de Jos (sau de Sus) = dreg─âtor cu rang de vornic (1) a c─ârui autoritate se exercita asupra unei jum─ât─â╚Ťi din ╚Ťara Moldovei. ÔÖŽ Reprezentant al domniei ├«n ora╚Öe, cu atribu╚Ťii judec─âtore╚Öti. 2. (├Änv.) Primar al unui sat sau al unui t├órg. ÔÖŽ Func╚Ťionar ├«n administra╚Ťia comunelor rurale, ├«ns─ârcinat cu distribuirea coresponden╚Ťei, convocarea s─âtenilor la adun─âri, anun╚Ťarea ╚Ötirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3). ÔÇô Din sl. dvor─şnik┼ş.
VORNIC├Ź, vornicesc, vb. IV. I. Intranz. (├Änv.) A ├«ndeplini func╚Ťia de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anun╚Ťa la nunt─â darurile primite de miri. ÔÇô Din vornic.
V├ôRNIC, vornici, s. m. 1. (├Än evul mediu, ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti) Mare dreg─âtor la curtea domneasc─â, ├«ns─ârcinat cu supravegherea cur╚Ťii, cu conducerea treburilor interne ale ╚Ť─ârii, av├ónd ╚Öi atribu╚Ťii judec─âtore╚Öti. ÔŚŐ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dint├ói boier din divan, av├ónd sarcina de c├órmuitor ╚Öi de ├«nalt judec─âtor al cur╚Ťii domne╚Öti ╚Öi al ├«ntregii ╚Ť─âri. Vornic de ╚Üara de Jos (sau de Sus) = dreg─âtor cu rang de vornic (1) a c─ârui autoritate se ├«ntindea asupra unei jum─ât─â╚Ťi din ╚Ťara Moldovei. ÔÖŽ Reprezentant al domniei ├«n ora╚Öe, cu atribu╚Ťii judec─âtore╚Öti. 2. (├Änv.) Primar al unui sat sau al unui t├órg. ÔÖŽ Func╚Ťionar ├«n administrarea comunelor rurale, ├«ns─ârcinat cu distribuirea coresponden╚Ťei, convocarea s─âtenilor la adun─âri, anun╚Ťarea ╚Ötirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) ÔÇô Din sl. dvor─ęnik┼ş.
VORNIC├Ź, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (├Änv.) A ├«ndeplini func╚Ťia de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anun╚Ťa la nunt─â darurile primite de miri. ÔÇô Din vornic.
V├ôRNIC, vornici, s. m. 1. (├Än vechea organizare administrativ─â a ╚Ť─ârilor rom├«ne╚Öti) Mare slujitor la curtea domneasc─â, ├«ns─ârcinat cu supravegherea cur╚Ťii, cu conducerea treburilor interne ale ╚Ť─ârii ╚Öi cu atribu╚Ťii judec─âtore╚Öti. L─âpu╚Öneanul mergea al─âturea cu vornicul Bogdan, am├«ndoi c─âl─âri pe armasari turce╚Öti ╚Öi ├«narma╚Ťi din cap p├«n─â ├«n picioare. NEGRUZZI, S. I 137. Vornicul Nicolae Roset a scris la 1727 o bro╚Öur─â asupra vie╚Ťii lui Nicolae-vv. Mavrocordat. B─éLCESCU, O. I 64. ÔŚŐ (Glume╚Ť) M─âi motane! De-ar fi-n lume-un stat de m├«╚Ťe, z─âu c─â-n el te-a╚Ö pune vornic, Ca s─â ╚Ötii ╚Öi tu o dat─â boieria ce-i, s─ârmane. EMINESCU, N. 43. Mare vornic (sau vornic mare) = cel dint├«i boier din divan, av├«nd sarcina de c├«rmuitor ╚Öi de ├«nalt judec─âtor al cur╚Ťii domne╚Öti ╚Öi al ├«ntregii ╚Ť─âri. Toate privirile se ├«ndreapt─â spre boierul care, cu b─ârbu╚Ťa dreapt─â, neagr─â, cu privirea t─âioas─â, ├«nfrunt─â lini╚Ötit, dar d├«rz, privirea marelui vornic. CAMIL PETRESCU, O. I 296. Hatmanul se uit─â mirat La marele vornic. CO╚śBUC, P. I 289. La anul 1675, Miron fiind de vreo c├«╚Ťiva ani vornic mare ├«n ╚Ťara de jos, fu trimis de Dumitra╚Öcu-vv. Cantacuzino ├«n dou─â r├«nduri ├«n Polonia pentru trata╚Ťii de pace. B─éLCESCU, O. I 185. (├Än Moldova) Vornic de ╚Üara de jos (sau de sus) = demnitar cu competin╚Ť─â ╚Öi atribu╚Ťii mai mici dec├«t ale vornicului, ├«ntinz├«ndu-╚Öi autoritatea asupra unei jum─ât─â╚Ťi de provincie. Vornicul de ╚Üara de jos, Iosif Murgoceanu, ridic─â dintre umeri capu-i de leu c─ârunt. SADOVEANU, O. VII 111. Fiecare c─âpit─ânie se ├«mp─âr╚Ťea ├«n 10 roate de 100 oameni, supt un suta╚Ö. Ace╚Ötia stau supt ascultarea vornicului de ╚Üara de jos ╚Öi vornicului de ╚Üara de sus. B─éLCESCU, O. I 119. ├Ämi ├«nchipuiesc c├«teodat─â c─â au ie╚Öit din morm├«nt un str─âmo╚Ö, un vornic de ╚Üara de sus. RUSSO, S. 33. (├Än timpul Regulamentului Organic) Vornic al ├«nchisorilor = supraveghetor al ├«nchisorilor. Mi-a trimis pe cap pe serdarul Le╚Ťu, vornicul ├«nchisorilor. CAMIL PETRESCU, O. II 21. 2. (├Änvechit) Primar al unui sat sau al unui t├«rg. Cine era pe lumea asta ca vornicul lor, Brandabur? CAMILAR, N. II 249. Au trimis dup─â vornicul din sat. SBIERA, P. 280. Scoate vornicul din sat pe oameni la o clac─â de dres drumul. CREANG─é, A. 7. Un s─âtean vra s─â se fac─â vornic ├«n satul s─âu. RUSSO, S. 6. ÔÖŽ Func╚Ťionar ├«n administra╚Ťia comunelor rurale, ├«ns─ârcinat cu distribuirea coresponden╚Ťei, cu chemarea s─âtenilor la adun─âri, cu anun╚Ťarea ╚Ötirilor oficiale; crainic, pristav. Ion Lungul mai strig─â ╚Öi vornicul. CONTEMPORANUL, III 777. 3. Fl─âc─âu ├«ns─ârcinat cu poftirea ╚Öi cinstirea oaspe╚Ťilor la nun╚Ťile ╚Ť─âr─âne╚Öti, potrivit datinilor; vornicel. Aice au aflat to╚Ťi oaspe╚Ťii la mas─â ╚Öi pe femeia omului ╚Öez├«nd ├«n capul mesei cu mirele, cu vornicul ╚Öi cu preutul. SBIERA, P. 201. Cinstite vornice de loc, Dumnezeu, s─â-╚Ťi dea noroc. TEODORESCU, P. P. 179.
VORNIC├Ź, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (├Änvechit) A exercita func╚Ťia de vornic. Se pogor├« pe Prut ├«n direc╚Ťiunea T─ârii de Jos, ├«n care vornicise Zbierea. HASDEU, V. 252. 2. Tranz. (La nun╚Ťile ╚Ť─âr─âne╚Öti) A anun╚Ťa, a striga darurile primite de miri. Vornice╚Öte darurile.
máre-vórnic s. m., art. márele-vórnic; pl. mari-vórnici, art. márii-vórnici
v├│rnic s. m., pl. v├│rnici
vornic├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. vornic├ęsc, imperf. 3 sg. vornice├í; conj. prez. 3 s─â vornice├ísc─â
máre-vórnic s. m., art. márele-vórnic; pl. mári-vórnici
v├│rnic s. m., pl. v├│rnici
vornic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. vornic├ęsc, imperf. 3 sg. vornice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. vornice├ísc─â
VÓRNIC s. v. colăcar, primar.
v├│rnic (-ci), s. m. ÔÇô 1. Boier de rangul ├«nt├«i, ministru de interne ╚Öi de justi╚Ťie. Erau doi ├«n Mold., ├«ncep├«nd din 1399 (numi╚Ťi mai t├«rziu al ╚Ü─ârii de Sus ╚Öi al ╚Ü─ârii de Jos) ╚Öi unul ├«n Munt. din 1414, a c─ârui sarcin─â a fost desp─âr╚Ťit─â ├«n dou─â ├«n 1761 ╚Öi ├«n patru ├«n 1795. ÔÇô 2. Nume pentru diver╚Öi demnitari: vornic de t├«rg, prefect de poli╚Ťie la Ia╚Öi (sec. XVIII); vornic de T├«rgovi╚Öte ╚Öi de C├«mpulung, un fel de administrator al acestor dou─â regiuni, boier de rangul al treilea; mare vornic al poli╚Ťiei, membru al sfatului ╚Ť─ârii, ╚Öef al poli╚Ťiei de str─âini (sec. XVIII); vornic de harem, administrator al casei Doamnei; vornic de ob╚Öte, slujb─â creat─â ├«n Mold. ├«n 1803, reunind serviciile lucr─ârilor publice, al poli╚Ťiei urbane ╚Öi al inspec╚Ťiei pre╚Ťurilor; mare vornic al cutiei, administrator al fondurilor de binefacere, func╚Ťie creat─â ├«n Mold. ├«n 1793. ÔÇô 3. (Mold.) Primar. ÔÇô 4. ╚śef de protocol la nun╚Ťile populare. ÔÇô 5. Un anumit joc de copii. ÔÇô Var. ├«nv. dvornic. Sl. dvor─şnik┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 463), cf. slov., cr. dvornik ÔÇ×curteanÔÇŁ, pol. dwornik ÔÇ×intendentÔÇŁ, rus. dvornik ÔÇ×portarÔÇŁ. ÔÇô Der. vorniceas─â, s. f. (nevast─â de vornic; d─âdac─â sau prima doamn─â a principesei); vornicel, s. m. (slujba╚Ö al c├«rmuirii; aprod, func╚Ťionar judec─âtoresc ales de popor; ╚Öef de protocol la nun╚Ťile populare); vornicie, s. f. (slujba de vornic; prim─ârie); vornici, vb. (a o face pe vornicul la o nunt─â). ÔÇô Din rom. provine ngr. ╬▓¤î¤ü╬Ż╬╣¤░╬┐¤é (Meyer, Neugr. St., II, 94).
V├ôRNIC ~ci m. 1) (├«n Moldova ╚Öi ├«n Muntenia medieval─â) Mare dreg─âtor al cur╚Ťii domne╚Öti av├ónd misiunea de a conduce treburile interne ╚Öi cele gospod─âre╚Öti. 2) Primar al unui sat sau ora╚Ö. /<sl. dvorinicu
A VORNIC├Ź ~├ęsc intranz. ├«nv. A fi vornic. /Din vornic
dvornic m. V. vornic.
Mo╚Ťoc (Vornicul) m. boier moldovean, juc─â un rol ├«nsemnat ├«n timpul certurilor dintre urma╚Öii lui Petru Rare╚Ö, atotputernic sub L─âpu╚Öneanu (1552-1561), peri la 1564.
vornic m. od. 1. guvernatorul sau judec─âtorul Moldovei inferioare ╚Öi superioare: Vornic de ╚Üara de sus, Vornic de ╚Üara de jos; 2. (de poart─â) pl. dreg─âtori, ├«n num─âr de 12, cari ╚Öedeau ├«n poarta palatului ╚Öi judecau procesele m─ârunte; 3. (la Boto╚Öani), judec─âtor urban, numit ╚Öi p├órc─âlab; 4. ministru de interne ╚Öi mai t├órziu rang de boierie: Mare Vornic; 5. primar de sat: s─â se m─ârite cu vornicul satului AL.; 6. vornicel. [Vechiu-rom. dvornic = slav. DVOR─ČNIK┼Č, mai marele Cur╚Ťii (din DVOR┼Č, curte, palat)].
dv├│rnic V. vornic.
v├│rnic m. (vrom. dvornic, d. vsl. dvor─şnik┼ş, curtean, ╚Öambelan, dvor┼ş, curte de suveran, dv─şr─ş, u╚Ö─â; rus. dv├│rnik, portar. V. dver─â). Vech─ş. Judec─âtor care ╚Öedea la poarta palatulu─ş domnesc ╚Öi judeca procesele ma─ş mic─ş. (Era┼ş 12, numi╚Ť─ş ╚Öi vornic─ş de poart─â). Mare vornic, bo─şer de divan (├«n rang dup─â marele logof─ât) cu func╚Ťiunea de guvernator: vornicu ╚Ť─âri─ş de sus (─Ča╚Öi─ş, Hotinu, Cern─âu╚Ťi─ş, Soroca), vornicu ╚Ť─âri─ş de jos. Ma─ş pe urm─â, judec─âtor urban (V. p├«rc─âlab). Ministru de interne ╚Öi bo─şer cu acest titlu: mare vornic. Az─ş. Mold. Pop. Primar (sa┼ş ajutor de primar) rural (administrator sa┼ş ╚Öi perceptor). Munt. Vornicel la nunt─â. ÔÇô ├Än Moldova (1399-1400) era┼ş do─ş vornic─ş, ─şar de la 1506-1507 ap─âru ╚Öi un vornic de Suceava. C├«te 2-3 vornic─ş figureaz─â ├«n documente p├«n─â la 1452-1453, dup─â care g─âsim un singur vornic. La 1569-1570, Bogdan VI institui ─şar do─ş vornic─ş (cel de ╚Ťara de sus ╚Öi cel de ╚Ťara de jos). ├Än ╚Üara Rom├óneasc─â, vornicu ap─âru supt Mircea cel B─âtr├«n (1414-1415), ├«n rang dup─â marele ban.
vornic s. v. COL─éCAR. PRIMAR.

Vornici dex online | sinonim

Vornici definitie

Intrare: vornic
vornic substantiv masculin admite vocativul
dvornic substantiv feminin admite vocativul
Intrare: vornici
vornici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mare-vornic
mare-vornic substantiv masculin admite vocativul