Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru vorniceas─â

VORNICE├üS─é, vornicese, s. f. 1. (├Änv.) So╚Ťia vornicului (1); vornici╚Ť─â (1). 2. Prietena cea mai apropiat─â a miresei, av├ónd diverse atribu╚Ťii cu ocazia ceremonialului nun╚Ťii; dru╚Öc─â, vornici╚Ť─â (2). ÔÇô Vornic + suf. -eas─â.
VORNICE├üS─é, vornicese, s. f. 1. (├Änv.) So╚Ťia vornicului (1); vornici╚Ť─â (1). 2. Prietena cea mai apropiat─â a miresei, av├ónd diverse atribu╚Ťii cu ocazia ceremonialului nun╚Ťii; dru╚Öc─â, vornici╚Ť─â (2). ÔÇô Vornic + suf. -eas─â.
VORNICE├üS─é, vornicese, s. f. 1. (├Änvechit) So╚Ťia vornicului. Peste vale, la o cas─â, S─â j─âluia o vorniceas─â, C-o b─âtut-o vornicu S─â spuie ibovnicii. ╚śEZ. VII 111. 2. Prietena cea mai apropiat─â a miresei, care o ├«nso╚Ťe╚Öte la cununie ╚Öi care are diverse atribu╚Ťii cu ocazia ceremonialului nun╚Ťii; dru╚Öc─â. Vornicesele... str├«ng blidele. SEVASTOS, N. 309.
vornice├ís─â (├«nv.) s. f., g.-d. art. vornic├ęsei; pl. vornic├ęse
vornice├ís─â s. f., g.-d. art. vornic├ęsei; pl. vornic├ęse
VORNICE├üS─é s. v─ât─â╚Öi╚Ť─â, (pop.) dru╚Öc─â, (reg.) sfa╚Öc─â, (Transilv., Ban.) deveri╚Ť─â, (Transilv.) vifeli╚Ť─â. (~ la o nunt─â ╚Ť─âr─âneasc─â.)
VORNICE├üS─é s. v. prim─âreas─â, prim─âri╚Ť─â.
VORNICE├üS─é ~├ęse f. ├«nv. So╚Ťie a vornicului. /vornic + suf. ~eas─â
vornice├ís─â f., pl. ese. So╚Ťie de vornic. Dru╚Öc─â (la cununie ╚Öi la uncrop).
vorniceasă s. v. PRIMĂREASĂ. PRIMĂRIȚĂ.
VORNICEAS─é s. v─ât─â╚Öi╚Ť─â, (pop.) dru╚Öc─â, (reg.) sfa╚Öc─â, (Transilv., Ban.) deveri╚Ť─â, (Transilv.) vifeli╚Ť─â. (~ la o nunt─â ╚Ť─âr─âneasc─â.)

Vorniceas─â dex online | sinonim

Vorniceas─â definitie

Intrare: vorniceas─â
vorniceas─â substantiv feminin admite vocativul