10 definiții pentru vorbărie
VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. –
Vorbă +
suf. -ărie.
VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. –
Vorbă +
suf. -ărie.
VORBĂRÍE s. f. Palavrageală, trăncăneală, sporovăială. Ar fi vrut să afle ce se ascunde subt vorbăria grecului. REBREANU, R. I 169. Cred că e bine să ne ferim de vorbărie, căci e cu totul nefolositoare. BASSARABESCU, S. N. 172.
vorbăríe s. f.,
art. vorbăría,
g.-d. vorbăríi,
art. vorbăríei
vorbăríe s. f., art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríei; pl. vorbăríi VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.) VORBĂRÍE ~i f. Vorbă multă, discuție fără rost; pălăvrăgeală; trăncăneală. /vorbă + suf. ~ărie vorbăríe f. (d. vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie.
VORBĂRIE s. 1. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!) 2. poliloghie. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. verbalism, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.) VORBĂRIE bălăceală, blablà, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.
Vorbărie dex online | sinonim
Vorbărie definitie
Intrare: vorbărie
vorbărie (numai) singular substantiv feminin