Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru voracitate

VORACIT├üTE s. f. Poft─â de m├óncare exagerat─â; l─âcomie. ÔÖŽ Fig. Cupiditate; aviditate. ÔÇô Din fr. voracit├ę, lat. voracitas, -atis.
VORACIT├üTE s. f. Poft─â de m├óncare foarte mare; l─âcomie. ÔÖŽ Fig. Cupiditate; aviditate. ÔÇô Din fr. voracit├ę, lat. voracitas, -atis.
VORACIT├üTE s. f. Poft─â de m├«ncare foarte mare; l─âcomie. ÔŚŐ Fig. Al─âtur... copia a patru (4) numere de muzic─â menite a potoli, p├«n─â s─â viu eu ├«n Ia╚Öi, voracitatea, dac─â m─â pot exprima astfel, a d-lui maestru Codi╚Ť─â. CARAGIALE, O. VII 291.
voracit├íte s. f., g.-d. art. voracitß║»╚Ťii
voracit├íte s. f., g.-d. art. voracit─â╚Ťii
VORACIT├üTE s. v. l─âcomie, nesa╚Ť.
VORACIT├üTE s.f. L─âcomie mare la m├óncare. ÔÖŽ (Fig.) Cupiditate, l─âcomie. [Cf. fr. voracit├ę, lat. voracitas].
VORACIT├üTE s. f. 1. l─âcomie mare la m├óncare. 2. (fig.) aviditate extrem─â; cupiditate, l─âcomie. (< fr. voracit├ę, lat. voracitas)
VORACIT├üTE f. 1) Caracter vorace. ~ea lupilor. 2) L─âcomie extrem─â (├«n bani); sete de c├ó╚Ötig. [G.-D. voracit─â╚Ťii] /<lat. veracitas, ~atis, it. voracita, fr. voracit├ę
voracitate f. 1. lăcomie la mâncare; 2. fig. lăcomie înfocată.
*voracitáte f. (lat. vorácitas, -átis). Lăcomie.
voracitate s. v. LĂCOMIE. NESAȚ.
VORACITATE. Subst. Voracitate, l─âcomie, l─âcomire, nesa╚Ť, poft─â, apetit (fran╚Ťuzism); oreximanie; necump─âtare, exces; supraalimentare, supraalimenta╚Ťie; ├«nfulecare (rar), ghiftuire (fam. ╚Öi peior.), ├«ndopare, ├«ndopat, ├«mbuibare. S─âturare (rar), ├«ndestulare, satura╚Ťie, sa╚Ť (pop.), sa╚Ťietate (rar). M├«nc─âu (fam.), m├«nc─âtor, m├«nc─âcios, haplea; gurmand; fl─âm├«nzil─â. Adj. Vorace, m├«nc─âcios, m├«nc─âtor, hulpav (reg.), lacom, nes─âtul, nes─â╚Ťios, pofticios, poftitor (rar), poft─âre╚Ť (reg.), devorant, devorator, pantagruelic (livr.), necump─âtat; supraalimentat, supranutrit, ghiftuit (fam. ╚Öi peior.), ├«ndopat, ├«mbuibat, umflat (fig., fam.); s─âturat, s─âtul. Vb. A fi m├«nc─âcios, a fi robul stomacului, a avea burt─â de iap─â, a se ├«nchina stomacului. A m├«nca cu l─âcomie, a h─âlp─âi (reg.), a m├«nca lupe╚Öte (ca lupul), a m├«nca ca o c─âpu╚Ö─â, a m├«nca c├«t ╚Öapte, a m├«nca ca un porc (depr.), a devora, a h─âp─âi, a-╚Öi linge buzele, a m├«nca pe s─âturate, a se face burduf (de m├«ncare), a se s─âtura; m─ân├«nc─â de-i pocnesc (trosnesc) f─âlcile, m─ân├«nc─â de parc-ar fi spart; a ├«nghi╚Ťi, a mistui (fig.), a ├«mbuca, a ├«mbuca lupe╚Öte (ca lupul), a ├«nfuleca (fam.), a se ├«ndopa (fam.), a se ghiftui (fam. ╚Öi peior.), a se ├«mbuiba. Adv. Pe s─âturate, p├«n─â la satura╚Ťie, cu l─âcomie, l─âcome╚Öte (rar), cu nesa╚Ť, cu poft─â, hulpav (reg.). V. alimenta╚Ťie, aviditate, exagerare, foame, satura╚Ťie.

Voracitate dex online | sinonim

Voracitate definitie

Intrare: voracitate
voracitate substantiv feminin (numai) singular