vorace definitie

13 definiții pentru vorace

VORÁCE, -CE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu mare lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.
VORÁCE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.
VORÁCE, voraci, adj. Care mănîncă cu lăcomie; mîncăcios, lacom. ◊ Fig. Începu să o crînțăne cu dinții zi mărunți, albi, tari și voraci. C. PETRESCU, C. V. 14.
voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. și pl. voráce
voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. și pl. voráce
VORÁCE adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.
VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].
VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)
VORÁCE ~i adj. 1) (despre persoane) Care mănâncă repede și cu lăcomie; care înfulecă. 2) (despre animale) Care sfâșie, care devorează hrana. Vultur ~. /<lat. vorax, ~acis, it., fr. vorace
vorace a. care înghite cu lăcomie.
vorace a. care înghite cu lăcomie.
*voráce adj. (lat. vórax, -ácis, d. vorare, a înghiți cu lăcomie. V. de-vorez). Lacom.
vorace adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

vorace dex

Intrare: vorace
vorace adjectiv