Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vopsitor

VOPSIT├ôR, -O├üRE, vopsitori, -oare, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care se ocup─â cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. ÔÇô Vopsi + suf. -tor.
VOPSIT├ôR, -O├üRE, vopsitori, -oare, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care se ocup─â cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. ÔÇô Vopsi + suf. -tor.
VOPSIT├ôR, vopsitori, s. m. Persoan─â care se ocup─â cu vopsitul linurilor ╚Öi ╚Ťes─âturilor; boiangiu. ÔÖŽ (Tansilv.) Zugrav.
vopsit├│r s. m., pl. vopsit├│ri
vopsit├│r s. m., pl. vopsit├│ri
VOPSITÓR s. v. boiangiu.
VOPSITÓR s. v. zugrav.
VOPSITÓR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor
văpsitor (vopsitor) m. cel ce vopsește, zugrav.
v─âpsit├│r m. Vest. Meseria╚Ö care v─âpse╚Öte zidurile sa┼ş gardurile (zugrav) sa┼ş stofele (bo─şangi┼ş). ÔÇô ╚śi vo-.
VOPSITOR s. boiangiu. (E de profesie ~.)
vopsitor s. v. ZUGRAV.

Vopsitor dex online | sinonim

Vopsitor definitie

Intrare: vopsitor
vopsitor admite vocativul substantiv masculin