vomitiv definitie

14 definiții pentru vomitiv

VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.
VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.
VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) (Medicament) care provoacă vomitări.
vomitív1 adj. m., pl. vomitívi; f. vomitívă, pl. vomitíve
vomitív2 s. n., pl. vomitíve
vomitív adj. m., pl. vomitívi; f. sg. vomitívă, pl. vomitíve
vomitív s. n., pl. vomitíve
VOMITÍV s. (FARM.) emetic.
VOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif].
VOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă voma; emetic. (< fr. vomitif)
VOMITÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente) Care provoacă voma. /<fr. vomitiv
vomitiv a. și n. remediu care face să vomiteze: vomitivele cele mai întrebuințate sunt ipecacuana și emeticul.
*vomitív, -ă adj. (d. lat. vómitus, vărsat, vomitat, cu sufixu -iv; fr. vomitif). Med. Care cauzează vărsăturĭ, emetic: medicament vomitiv. S. n., pl. e. Medicament vomitiv.
VOMITIV s. (FARM.) emetic.

vomitiv dex

Intrare: vomitiv (adj.)
vomitiv 1 adj. adjectiv
Intrare: vomitiv (s.n.)
vomitiv 2 s.n. substantiv neutru