VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.

VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.

VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) (Medicament) care provoacă vomitări.

vomitív1 adj. m., pl. vomitívi; f. vomitívă, pl. vomitíve

vomitív2 s. n., pl. vomitíve

vomitív adj. m., pl. vomitívi; f. sg. vomitívă, pl. vomitíve

vomitív s. n., pl. vomitíve

VOMITÍV s. (FARM.) emetic.

VOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif].

VOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă voma; emetic. (< fr. vomitif)

VOMITÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente) Care provoacă voma. /<fr. vomitiv

vomitiv a. și n. remediu care face să vomiteze: vomitivele cele mai întrebuințate sunt ipecacuana și emeticul.

*vomitív, -ă adj. (d. lat. vómitus, vărsat, vomitat, cu sufixu -iv; fr. vomitif). Med. Care cauzează vărsăturĭ, emetic: medicament vomitiv. S. n., pl. e. Medicament vomitiv.

VOMITIV s. (FARM.) emetic.