Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru vomitat

VOMIT├ü, vom├şt, vb. I. Tranz. A da afar─â prin esofag ╚Öi pe gur─â m├óncarea ajuns─â ├«n stomac (╚Öi ├«n intestinul sub╚Ťire); a v─ârsa, a voma, a bor├«. ÔÇô Din it., lat. vomitare.
VOMIT├ü, vom├şt, vb. I. Tranz. A da afar─â prin esofag ╚Öi pe gur─â m├óncarea ajuns─â ├«n stomac (╚Öi ├«n intestinul sub╚Ťire); a v─ârsa, a voma, a bor├«. ÔÇô Din it. vomitare.
VOMITÁ, vomitez, vb. I. Tranz. A vărsa (5).
vomit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 vom├şt─â
vomit├í vb., ind. prez. 1 sg. vom├şt, 3 sg. ╚Öi pl. vom├şt─â
VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)
A VOMIT├ü vom├şt tranz. (alimente) A da afar─â din stomac pe gur─â. /<lat. vomitare
vomit├á v. Med. a v─ârsa, a scoate cu sfor╚Ťare din gur─â materiile con╚Ťinute ├«n stomac.
*vomit├ęz v. tr. (lat. v├│mito, -├íre, a v─ârsa des, d. v├│mere, a v─ârsa). Med. V─ârs, da┼ş ├«napo─ş pe gur─â cele ├«nghi╚Ťite.
VOMITA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
A VOMITA a beli vulpea, a bor├«, a da la boboci / la ra╚Ťe, a decarta, a se r─âsti la bocanci, a striga Iorgu, a-l striga pe Bebe / pe Iorgu, a-╚Öi v─ârsa ╚Öi ma╚Ťele, a-i veni cu tax─â invers─â.
vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denun╚Ťa, a informa. 2. a recuno╚Öte faptele comise.

Vomitat dex online | sinonim

Vomitat definitie

Intrare: vomitat
vomitat participiu
Intrare: vomita
vomita 1 1 -t tranzitiv conjugarea I grupa I verb
vomita 2 1 -tez verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv