vomita definitie

14 definiții pentru vomita

VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it., lat. vomitare.
VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.
VOMITÁ, vomitez, vb. I. Tranz. A vărsa (5).
vomitá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomítă
vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. și pl. vomítă
VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)
A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură. /<lat. vomitare
vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.
*vomitéz v. tr. (lat. vómito, -áre, a vărsa des, d. vómere, a vărsa). Med. Vărs, daŭ înapoĭ pe gură cele înghițite.
VOMITA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
A VOMITA a beli vulpea, a borî, a da la boboci / la rațe, a decarta, a se răsti la bocanci, a striga Iorgu, a-l striga pe Bebe / pe Iorgu, a-și vărsa și mațele, a-i veni cu taxă inversă.
vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.

vomita dex

Intrare: vomita
vomita 1 1 -t tranzitiv conjugarea I grupa I verb
vomita 2 1 -tez verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv