vomare definitie

2 intrări

19 definiții pentru vomare

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
VOMÁRE, vomări, s. f. Faptul de a voma. – V. voma.
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
VOMÁRE, vomări, s. f. Faptul de a voma. – V. voma.
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vărsa (5); a vomita, (în basme) Calul voma bani. RETEGANUL, P. I 71.
VOMÁRE s. f. Faptul de a voma.
vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeáză
vomáre s. f., g.-d. art. vomắrii; pl. vomắri
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză
vomáre s. f., g.-d. art. vomării; pl. vomări
VOMÁ vb. v. vomita.
VOMÁRE s. v. vomitare.
VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
VOMÁRE s.f. Vomitare. [< voma].
VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere
1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.
VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
VOMARE s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomă, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ de rău de avion.) 2. vărsătură, vomă, (pop.) borîtură. (~i repetate din cauza indigestiei.)

vomare dex

Intrare: voma
voma conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: vomare
vomare substantiv feminin