VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.

VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vărsa (5); a vomita, (în basme) Calul voma bani. RETEGANUL, P. I 71.

vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeáză

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme

VOMÁ vb. v. vomita.

VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].

VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma].

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)

VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma)

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere

VÓMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma

1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.

VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)

VOMĂ s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomare, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ băuturii.) 2. vărsătură, vomare, (pop.) borîtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borîtură.