vomă definitie

2 intrări

20 definiții pentru vomă

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.
VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vărsa (5); a vomita, (în basme) Calul voma bani. RETEGANUL, P. I 71.
vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeáză
vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză
vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme
VOMÁ vb. v. vomita.
VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.
VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma].
VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma)
A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere
VÓMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma
1) vom, -út, a voáme v. tr. și intr. (lat. vómere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc.
VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
VO s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomare, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ băuturii.) 2. vărsătură, vomare, (pop.) borîtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borîtură.

vomă dex

Intrare: vomă
vomă substantiv feminin
Intrare: voma
voma conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv