volum definitie

15 definiții pentru volum

VOLÚM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. 4. Forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră a semnalelor auditive în transmisiile de electrocomunicații. II. 1. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar. 2. Diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume; tom. [Pl. și: (înv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.
VOLÚM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. 4. Forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de telecomunicații. II. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom. [Pl. și: (înv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.
VOLÚM, volume, s. n. I. 1. Spațiu pe care-l ocupă un corp. Volumul unei piramide se află înmulțind aria bazei cu înălțimea și împărțind rezultatul la trei. GEOMETRIA S. 65. Balonul umflat este în întregime umplut cu gaz, astfel încît la o schimbare de poziție volumul gazului rămîne constant. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 81. ♦ Extensiune în spațiu, mărime a unui corp din punct de vedere al celor trei dimensiuni. [Pisicuța] nici măcar nu se îndoi cînd eu îmi așezai pe spatele ei volumul respectabil al persoanei mele cu întreg tarhatul meu de drum. HOGAȘ, M. N. 10. 2. Masă de apă debitată de o fîntînă, de un izvor, de un rîu, un fluviu. 3. Totalul bunurilor realizate sau realizabile de către întreprindere într-un interval dat. 4. Forță, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de radio.Carte (legată sau broșată); tom. În afară de nenumărate volume de nuvele și piese de teatru, Leonov a publicat și cîteva mari romane. STANCU, U.R.S.S. 15. În cîțiva ani [Anghel] a risipit în dreapta și-n stînga, în volume și reviste, impresii, povestiri, teatru, poezii. SADOVEANU, E. 172. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr. EMINESCU, O. I 108. – Pl. și: (învechit) volumuri (ALECSANDRI, S. 148).
volúm s. n., pl. volúme; (tom) abr. vol., (geom.) simb. V
volúm s. n., pl. volúme; abr. vol. (tom)/ V (geom.)
VOLÚM s. I. 1. capacitate, mărime. (~ al unui pahar.) 2. v. capacitate. 3. v. gabarit. 4. v. dimensiune. 5. amploare, forță, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesită un mare ~ de muncă.) II. 1. tom. (Carte în mai multe ~.) 2. v. carte.
VOLÚM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al cărui capăt era legat de un bețișor în jurul căruia se înfășura. ♦ (Astăzi) Carte broșată sau legată; tom. II. 1. Spațiul ocupat de un corp. ♦ Mărimea spațiului unui corp, aflată cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apă al) unei fântâni, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forță, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].
VOLÚM s. n. I. 1. carte broșată sau legată. 2. diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spațiu ocupat de un corp. ◊ figură geometrică cu trei dimensiuni. ◊ mărimea spațiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globală. ◊ debit (de apă) al unei fântâni, al unui izvor, fluviu etc. 3. forță, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)
VOLÚM1 ~e n. 1) Spațiu tridimensional pe care îl ocupă un corp; mărimea unui corp. ~ul unui cub. 2) Cantitate globală. ~ul producției. ~ul investițiilor. 3) Debit al unei ape curgătoare sau al unei fântâni. 4) muz. Intensitate a sunetelor vocale sau instrumentale. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume
VOLÚM2 ~e n. 1) Carte legată sau broșată. 2) Fiecare dintre asemenea cărți ce alcătuiesc o lucrare. ~ul doi al operei lui Eminescu. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume
volum n. 1. carte legată sau broșată; 2. întinderea sau grosimea unui obiect; 3. spațiu ocupat de un corp, abstracțiune făcând de massa sa.
*volúm n., pl. e (fr. volume, d. lat. volúmen, vălătuc, din *volvúmen, derivat d. vólvere, a rostogoli. Cp. cu specimen). La ceĭ vechĭ, vălătuc care înlocuĭa cărțile noastre de azĭ, carte, trup de carte, tom: O carte în doŭă volume. Spațiu ocupat de un corp: a măsura volumu unuĭ bloc de peatră, Amazonu (pin volumu apeĭ luĭ) e cel maĭ mare fluviŭ. Muz. Forță, intensitate (de sunet, de voce).
VOLUM s. I. 1. capacitate, mărime. (~ al unui pahar.) 2. capacitate, cubaj. (~ al unei incinte.) 3. capacitate, gabarit. (Autocamion cu ~ mare.) 4. dimensiune, (fam.) gabarit. (X are un ~ apreciabil.) 5. amploare, forță, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesită un mare ~ de muncă.) II. 1. tom. (Carte în mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, (livr.) op. (Un ~ de poezii.)
cele cinzeci și două de volume expr. (glum.) pachet de cărți de joc.
volum, volume s. n. (glum.) sticlă de băutură.

volum dex

Intrare: volum
volum 1 pl. -e substantiv neutru
v substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronunție: ve, vî
volum 2 pl. -uri substantiv neutru
vol abreviere