volubil definitie

12 definiții pentru volubil

VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își răsucește tulpina în spirală în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.
VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.
VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care vorbește mult și repede; (despre manifestări ale oamenilor) mobil, spontan, prompt. Otilia începu să-i dea explicații volubile. CĂLINESCU, E. O. I 40. Își execută presupușii amici fără nici o cruțare, cu o inventivitate volubilă de care se miră singur. C. PETRESCU, O. P. I 92. ◊ (Adverbial) Luminița își scutură pănd pe spate și explică volubil. C. PETRESCU, Î. I 7. Ne-a venit o langustă vie... și-i înșira foarte volubil toată lista prospăturilor sosite de dimineață. CARAGIALE, O. II 82. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. Zorelele sînt plante volubile.
volúbil adj. m., pl. volúbili; f. volúbilă, pl. volúbile
volúbil adj. m., pl. volúbili; f. sg. volúbilă, pl. volúbile
VOLÚBIL adj. v. sociabil.
VOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care vorbește mult și ușor, fluent, curgător; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (Despre plante) Care își poate înfășura tulpina pe un arac, pe o sfoară etc. [Cf. fr. volubile, lat. volubilis].
VOLÚBIL, -Ă adj. 1. care vorbește cu ușurință și rapiditate, fluent; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (despre plante) care își răsucește tulpina în spirală pe un suport. (< fr. volubile, lat. volubilis)
VOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbește repede și cu ușurință; cu un bogat debit verbal. 2) (despre manifestările persoanelor) Care denotă vioiciune, iuțeală; mobil. 3) (despre plante) Care crește în sus încolăcind ușor tulpina în jurul unui suport; suitor; urcător; agățător; cățărător. /<fr. volubile, lat. volubilis
volubil a. 1. care se învârtește lesne; 2. fig. care vorbește repede.
*volúbil, -ă adj. (lat. volúbilis, d. vólvere, a rostogoli). Bot. Care se învălătucește în prejuru unuĭ băț (cotor, trunchĭ), ca volbura, fasolea ș. a. Fig. Pronunțat cu ușurință: vorbă volubilă. Adv. Cu volubilitate.
VOLUBIL adj. comunicativ, expansiv, prietenos, sociabil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.)

volubil dex

Intrare: volubil
volubil adjectiv