voltija definitie

2 intrări

12 definiții pentru voltija

VOLTÍJĂ, voltije, s. f. încălecare și descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe șa. – Din fr. voltige.
VOLTÍJĂ, voltije, s. f. Încălecare și descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe șa. – Din fr. voltige.
VOLTÍJĂ, voltije, s. f. (Franțuzism) Încălecare din fuga calului, fără ajutorul scărilor; faptul de a călări în picioare pe șa.
voltíjă s. f., g.-d. art. voltíjei; pl. voltíje
voltijá vb., ind. prez. 3 sg. voltijeáză
voltíjă s. f., g.-d. art. voltíjei; pl. voltíje
VOLTÍJĂ s.f. Încălecare din fugă a calului, fără ajutorul scărilor; serie de exerciții de suplețe executate pe un cal, cu sau fără scări. [< fr. voltige].
VOLTIJÁ vb. intr. 1. a zbura de colo-colo. 2. a trece rapid de la un lucru la altul. (< fr. voltiger)
VOLTÍJĂ s. f. 1. serie de exerciții de suplețe din încălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor. 2. (în circuri) exerciții la trapezul volant. (< fr. voltige)
A VOLTIJÁ ~éz tranz. sport (animale de călărie) A încăleca din fugă, fără ajutorul scărilor. /<fr. voltiger
VOLTÍJĂ ~e f. 1) Încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor. 2) Ansamblu de exerciții de acrobatică executate pe cal. /<fr. voltige
*voltíj n., pl. e și urĭ (fr. voltige, s. f.). Un exercițiŭ de călărie în care un cal legat de funie aleargă în cerc, ĭar cel ce se deprinde la călărie trebuĭe să încalice din fugă apucîndu-se cu mînile de șa.

voltija dex

Intrare: voltijă
voltijă substantiv feminin
Intrare: voltija
voltija verb grupa I conjugarea a II-a