Dicționare ale limbii române
voltairián [ai pron. e] (-tai-ri-an) adj. m., s. m., pl. voltairiéni (-ri-eni); adj. f., s. f. voltairiánă, pl. voltairiéne
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
voltairián adj. m., s. m. (sil. -ri-an) [-tai- pron. fr. -te-], pl. voltairiéni (sil. -ri-eni); f. sg. voltairiánă, pl. voltairiéne
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VOLTAIRIÁN, -Ă TE-RI-/ I. adj. propriu lui Voltaire. II. adj., s. m. f. 1. (adept) al voltairianismului. 2. (cel) care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism și scepticism, proprii lui Voltaire. (< fr. voltairien)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
voltairian dex
Intrare: voltairian (adj.)
voltairian
adjectiv
- silabisire: -ri-an
- pronunție: -tai- pr. fr. -te-
Intrare: voltairian (s.m.)
voltairian
substantiv masculin
- silabisire: -ri-an
- pronunție: -tai- pr. fr. -te-