voltă definitie

2 intrări

17 definiții pentru voltă

VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) de atitudine. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație executată de o ambarcațiune sau de o navă cu pânze pentru a face ca vântul să fie primit din celălalt bord. ◊ Voltă în vânt = schimbare a direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = schimbare a direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.
VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. ◊ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.
VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arcuri de cerc. Plutei care vine cu mare viteză la vale, plutașii trebuie să-i dea... o suplețe de pasăre care face o voltă în zbor. BOGZA, C. O. 374. Iarăși... o oprire, iarăși lăcuste care săreau spre cîmp cu volte smintite. SADOVEANU, M. C. 105. Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului din mîna care făcea gesturi dezordonate. BART, E. 71. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. Se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte de o adresă și agilitate în adevăr artistice,. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ (Scrimă) Mișcare făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră făcută de o navă cu pînze pentru a-și schimba direcția. ◊ Volta-n vînt = manevră pentru schimbarea direcției vasului împotriva vîntului. Sifliile încep să sune pe punte, oamenii grăbiți se strîng la posturi... «Gata de volta-n vînt»... am schimbat drumul spre Caliacra. BART, S. M. 19. Volta sub vînt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vîntului.
vóltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte
vólta interj.
vóltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte
VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]].
VÓLTĂ s.f. 1. Mișcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul într-un manej). ♦ Mișcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canțonei. [< it. volta, cf. fr. volte].
VOLTÁ2 vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter)
VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)
VÓLTĂ s. f. 1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ◊ (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcție a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a canțonei. (< fr. volte)
VÓLTĂ ~e f. 1) Mișcare de rotație în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreț în manej. 3) sport Mișcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. volta
voltă f. 1. mișcare în cerc a cailor într’un manej; 2. în scrimă: mișcare spre a para loviturile; 3. fig. schimbare completă și subită: a face volte politice.
*vóltă f., pl. e (fr. volte, d. it. volta. V. volută, boltă, volbură, vultoare, revoltă). Învîrtire a caluluĭ în fugă așa în cît să descrie un cerc. În scrimă, întorsătură p. a para o lovitură. Fig. Schimbare subită în părerĭ, în atitudine: o voltă politică. V. viraj.
volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”.
voltă, volte s. f. (cart.) tehnică de trișat constând în amestecarea normală a cărților, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei formații, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.
voltă prin baladare expr. v. voltă.

voltă dex

Intrare: voltă
voltă substantiv feminin
Intrare: volta (vb.)
volta vb. verb grupa I conjugarea a II-a