Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru volnici

V├ôLNIC, -─é, volnici, -ce, adj. (├Änv.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu for╚Ťa; arbitrar. ÔÇô Din sl. vol─şn┼ş.
VOLNIC├Ź, voinicesc, vb. IV. (├«nv.) 1. Tranz. A l─âsa liber, ├«n voia lui; a elibera. 2. Tranz. A ├«ndrept─â╚Ťi; a ├«mputernici, a ├«ng─âdui. 3. Refl. A se str─âdui, a-╚Öi da silin╚Ťa. ÔÇô Din volnic.
V├ôLNIC, -─é, volnici, -ce, adj. (├Änv. ╚Öi arh.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu for╚Ťa; arbitrar. ÔÇô Din sl. vol─ęn┼ş.
VOLNIC├Ź, volnicesc, vb. IV. (├Änv.) 1. Tranz. A l─âsa liber, ├«n voia lui; a elibera. 2. Tranz. A ├«ndrept─â╚Ťi; a ├«mputernici, a ├«ng─âdui. 3.Refl. A se str─âdui, a-╚Öi da silin╚Ťa. ÔÇô Din volnic.
V├ôLNIC, -─é, volnici, -e, adj. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Liber, slobod (de a face ceva); neat├«rnat, autonom, independent. Iat─â, Prahovi╚Ťa-n vale, Ca ╚Öi tine-o alintat─â, Pribegind cu doru-i volnic. CO╚śBUC, P. I 168. La asemenea via╚Ť─â volnic─â ╚Öi voiniceasc─â, se prinser─â a n─âzui cu dor to╚Ťi rom├«nii din Ardeal. ODOBESCU, S. III 524. Fost-ai multe veacuri volnic─â ca pas─ârea v─âzduhului. RUSSO, S. 136. 2. Care se face cu for╚Ťa, cu de-a sila; arbitrar, autoritar. Au st─âp├«nit pre norodul acesta, nu domn volnic, st─âp├«nitor cu putere. ARHIVA R. I 55. ÔŚŐ (Adverbial) Ea lu├«nd din m├«n─â-i volnic lum├«narea O lipi de-o piatr─â. CO╚śBUC, P. I 248.
VOLNIC├Ź, voinicesc, vb. IV. (├Änvechit) 1. Tranz. A l─âsa liber, ├«n voia lui; a elibera. Ia seama, f─âtul meu, c─â de le-i volnici [patimile], ai s─â-╚Ťi vezi supu╚Öii pe unii ├«n desf─ât─âri, iar pe al╚Ťii ├«n ahtieri. DELAVRANCEA, S. 87. 2. Tranz. A ├«ndrept─â╚Ťi; a ├«mputernici, a ├«ng─âdui. Cine ╚Ťie ╚Ťi-a poruncit ╚śi ╚Ťie ╚Ťi-a volnicit S─â ╚Ťii calea domnilor. MAT. FOLK. 64. 3. Refl. A se str─âdui, a-╚Öi da silin╚Ťa. S─â volnice╚Öte dohtorul, numai de a ├«nt├«mpina furia cea nesuferitoare. PISCUPESCU, O. 239.
vólnic (înv.) adj. m., pl. vólnici; f. vólnică, pl. vólnice
volnic├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. volnic├ęsc, imperf. 3 sg. volnice├í; conj. prez. 3 s─â volnice├ísc─â
v├│lnic adj. m., pl. v├│lnici; f. sg. v├│lnic─â, pl. v├│lnice
volnic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. volnic├ęsc, imperf. 3 sg. volnice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. volnice├ísc─â
V├ôLNIC adj. v. abuziv, arbitrar, autonom, chemat, competent, despotic, excesiv, independent, ├«ndrept─â╚Ťit, liber, neat├órnat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, suveran.
VOLNIC├Ź vb. v. accepta, admite, canoni, c─âzni, chinui, concepe, dezrobi, elibera, emancipa, for╚Ťa, fr─âm├ónta, ├«ng─âdui, libera, munci, nec─âji, osteni, permite, r─âbda, salva, sc─âpa, scoate, sfor╚Ťa, sili, str─âdui, suferi, suporta, tolera, trudi, zbate, zbuciuma.
V├ôLNIC ~c─â (~ci, ~ce) ├«nv. Care poate ac╚Ťiona dup─â voia sa; liber ├«n ac╚Ťiuni; slobod; independent; autonom. /<rus. volinu
A VOLNIC├Ź ~├ęsc tranz. ├«nv. A face s─â fie ├«n drept de a realiza ceva; a ├«nvesti cu drepturi; a ├«mputernici. /Din volnic
volnic a. 1. liber: volnic─â ca pas─ârea v─âzduhului B─éLC.; 2. permis: s─â nu fie volnic a lua bani. [Tras din slav. VOL─ČN┼Č, spontan, voluntar]. ÔĽĹ adv. de bun─â voie: s─â primeasc─â volnic ╚Öi bucuros aceast─â sarcin─â OD.
v├│lnic, -─â adj. (bg. volnik, om liber, emancipat, d. vsl. volin┼ş, spontane┼ş, voluntar, d. vol─şa, vo─şe; rus. v├│l─şny─ş, liber. V. samo-volnic). Vech─ş. Liber, slobod: om volnic. Adv. A primi volnic, a primi nesilit.
volnic├ęsc v. tr. Vech─ş. Prefac ├«n volnic, liberez. V. refl. Cap─ât permisiune. ├Äm─ş permit: omu s─â nu se prea volniceasc─â!
volnic adj. v. ABUZIV. ARBITRAR. AUTONOM. CHEMAT. COMPETENT. DESPOTIC. EXCESIV. INDEPENDENT. ÎNDREPTĂȚIT. LIBER. NEATÎRNAT. SAMAVOLNIC. SAMAVOLNICESC. SILNIC. SUVERAN.
volnici vb. v. ACCEPTA. ADMITE. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONCEPE. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. FORȚA. FRĂMÎNTA. ÎNGĂDUI. LIBERA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. PERMITE. RĂBDA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. SUFERI. SUPORTA. TOLERA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

Volnici dex online | sinonim

Volnici definitie

Intrare: volnic
volnic adjectiv
Intrare: volnici
volnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a