VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.

VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.

volițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni

volițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni

VOLIȚIÚNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].

VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition)

volițiune f. actul prin care voința determină pe cineva la ceva.

*volițiúne f. (format de filosofĭ d. lat. voluntas, voință, saŭ volo, vreaŭ; fr. volition). Voință.