VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este determinat de voință; volitiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. volitionnel.

VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este determinat de voință; volitiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. volitionnel.

VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care e determinat de voință.

voliționál (-ți-o-) adj. m., pl. voliționáli; f. voliționálă, pl. voliționále

voliționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. voliționáli; f. sg. voliționálă, pl. voliționále

VOLIȚIONÁL adj. v. volitiv.

VOLIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la voință; determinat de voință; volitiv. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. volitionnel].

VOLIȚIONÁL, -Ă adj. referitor la voință; determinat de voință; volitiv. (< fr. volitionnel)

VOLIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de voință; determinat de voință; volitiv. Act ~. /<fr. volitionnel

VOLIȚIONAL adj. volitiv. (Manifestare ~.)