VOLÉT2, volete, s. n. (Rar) Jaluzea, oblon. [Var.: voléu s. n.] – Din fr. volet.

VOLÉU1, voleuri, s. n. (Sport) Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă pământul. – Din fr. volée.

VOLÉU2 s. n. v. volet2.

VOLÉU2, voleuri, s. n. (Rar) Jaluzea, oblon. – Din fr. volet.

VOLÉU1, voleuri, s. n. (Sport) Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă pământul. – Din fr. volée.

volét2/voléu1 (panou rabatabil, oblon) (rar) s. n., pl. voléte/voléuri

voléu2 (lovitură asupra unei mingi, contracție musculară) s. n., art. voléul; pl. voléuri

volét/voléu (panou rabatabil, oblon) s. n., pl. voléte /voléuri

voléu (lovitură la tenis, contracție musculară) s. n., art. voléul; pl. voléuri

VOLÉT s.m. 1. Panou rabatabil susținut de o piesă oarecare; oblon; voleu. 2. Aripioară mobilă așezată pe intradosul aripii unui avion pentru a-i mări sustentația. ♦ Element mecanic al radiatorului unui motor de avion care reglează circuitul aerodinamic de răcire al acestuia. [< fr. volet].

VOLÉU s.n. 1. V. vole. 2. Volet (1) [în DN]. ♦ Aripă laterală, mobilă a unui poliptic. 3. Serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. [Cf. fr. volée, volet].

VOLÉT/VOLÉU s. n. 1. panou rabatabil susținut de o piesă oarecare; oblon; voleu (2). 2. dispozitiv de hipersustentație dintr-o aripioară mobilă pe intradosul aripii unui avion. 3. element mecanic al radiatorului unui motor de avion, care reglează circuitul aerodinamic de răcire al acestuia. 4. porțiune mobilă din peretele cutiei toracice, din fractura a două sau mai multe coaste. (< fr. volet)

VOLÉU s. n. 1. (tenis) reluare din zbor a mingii, înainte de a atinge solul. 2. volet (1). ◊ aripă laterală, mobilă a unui poliptic. ◊ (cinem.) dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața aparatelor de iluminat pentru obturarea luminii. 3. serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. 4. (pl.) efecte cinematografice constând în înlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcație. (< fr. volée, volet)

VOLÉU ~ri n. (la tenis) Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă pământul. /<fr. volée

volét s. (livr.; rar) Parte, capitol ◊ „În cel de-al doilea volet al cărții, tonul evoluează către poeticul pur și enigmatic.” R.lit. 9 VI 77 p. 9 (formal din fr. volet; DEX, DN3 – alte sensuri)

voleu, voleuri s. n. fese de femeie.