Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru volan

VOL├üN, volane, s. n. I. Pies─â de form─â circular─â care serve╚Öte la efectuarea manual─â a unor comenzi pe ma╚Öini-unelte, autovehicule etc. II. F├ó╚Öie de ╚Ťes─âtur─â sau de dantel─â ├«ncre╚Ťit─â sau plisat─â, care se aplic─â ca garnitur─â pe diferite obiecte de ├«mbr─âc─âminte, pe perdele, pe huse etc. ÔÇô Din fr. volant.
VOL├üN, volane, s. n. I. 1. Pies─â de form─â circular─â din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul c─âreia se d─â vehiculului direc╚Ťia voit─â. 2. Pies─â ├«n form─â de roat─â, cu ajutorul c─âreia se ac╚Ťioneaz─â un anumit mecanism al unei ma╚Öini. II. F├ó╚Öie de ╚Ťes─âtur─â sau de dantel─â ├«ncre╚Ťit─â sau plisat─â, care se aplic─â ca garnitur─â pe diferite obiecte de ├«mbr─âc─âminte femeiasc─â, pe perdele, pe huse etc. ÔÇô Din fr. volant.
VOL├üN1, volane, s. n. F├«╚Öie de ╚Ťes─âtur─â sub╚Ťire sau de dantel─â (├«ncre╚Ťit─â sau plisat─â) care se aplic─â ca garnitur─â pe anumite obiecte de ├«mbr─âc─âminte femeiasc─â. Scoase o rochie de tul cu multe volane. C─éLINESCU, E. O. I 37. ╚ś-o s─â-╚Ťi spuie de panglice, de volane ╚Öi de mode. EMINESCU, O. I 164. Printre rochile de m─ât─âs─ârii ├«nflorate, printre falbalale... ╚Öi volane, z─ârii mai multe figuri rotunde ╚Öi dr─âg─âla╚Öe. ODOBESCU, S. I 384.
VOL├üN2, volane, s. n. 1. Pies─â din mecanismul unui autovehicul (automobil, tractor etc.), cu ajutorul c─âreia se d─â vehiculului direc╚Ťia voit─â. Prin t─âlpi, prin ╚Öolduri, prin m├«inile ce str├«ngeau volanul sim╚Ťea metalul cutremur├«ndu-se. DUMITRIU, V. L. 111. ╚śoferul r─âsuci aprig volanul ╚Öi automobilul ╚Ť├«╚Öni pe l├«ng─â ea ca o s─âgeat─â. REBREANU, R. I 152. 2. Pies─â ├«n form─â de roat─â, cu ajutorul c─âreia se ac╚Ťioneaz─â un anumit mecanism de la o ma╚Öin─â (strung, ma╚Öin─â de perforat etc.).
volán s. n., pl. voláne
volán s. n., pl. voláne
VOLÁN s. (înv.) falbala, manget. (~ la o rochie.)
VOL├üN s.n. I. Garnitur─â f─âcut─â dintr-o f├ó╚Öie de ╚Ťes─âtur─â u╚Öoar─â sau de dantel─â, adesea ├«ncre╚Ťit─â sau plisat─â, care se aplic─â drept podoab─â pe rochii, la m├óneci etc. II. (Tehn.) 1. Pies─â din dispozitivul de direc╚Ťie al unui autovehicul cu ajutorul c─âreia se poate ├«ndrepta vehiculul ├«n direc╚Ťia voit─â. 2. Pies─â ├«n form─â de roat─â cu ajutorul c─âreia se pun ├«n mi╚Öcare anumite ma╚Öini, se ac╚Ťioneaz─â mecanisme etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. volant].
VOL├üN s. n. I. garnitur─â dintr-o f├ó╚Öie de ╚Ťes─âtur─â u╚Öoar─â sau de dantel─â, ├«ncre╚Ťit─â sau plisat─â, drept podoab─â pe rochii, la m├óneci etc. II. 1. pies─â din dispozitivul de direc╚Ťie al unui autovehicul cu ajutorul c─âreia se poate ├«ndrepta vehiculul ├«n direc╚Ťia voit─â. 2. pies─â ├«n form─â de roat─â cu ajutorul c─âreia se pun ├«n mi╚Öcare anumite ma╚Öini, se ac╚Ťioneaz─â mecanisme etc. (< fr. volant)
vol├ín (-nuri), s. n. ÔÇô 1. Pies─â circular─â la direc╚Ťia unui vehicul. ÔÇô 2. Roat─â de ac╚Ťionare a mecanismului unei ma╚Öini. ÔÇô 3. F├«╚Öie de ╚Ťes─âtur─â ├«ncre╚Ťit─â care se aplic─â pe ├«mbr─âc─âmintea femeiasc─â, perdele etc. Fr. volant. ÔÇô Der. volant, adj., din fr. volant.
VOL├üN1 ~e n. F├ó╚Öie de stof─â fin─â sau de dantel─â, ├«ncre╚Ťit─â sau gofrat─â, folosit─â la garnisirea unor obiecte de ├«mbr─âc─âminte femeiasc─â sau a unor cuverturi. /<fr. volant
VOL├üN2 ~e n. Dispozitiv circular cu ajutorul c─âruia se orienteaz─â ro╚Ťile directoare ale unui autovehicul ├«n direc╚Ťia dorit─â. /<fr. volant
volan n. 1. garnitur─â ├«n partea de jos a rochii; 2. un fel de joc ├«n care o mingi╚Öoar─â garnisit─â cu pene sÔÇÖarunc─â ├«n aer cu o rachet─â: sÔÇÖapuc─â de jucat volanu AL.; 3. la o ma╚Öin─â, vehicul = c├órm─â (= fr. volant).
*vol├ín n., pl. e (fr. volant, adic─â ÔÇ×zbur─âtorÔÇŁ, d. voler, a zbura). Un fel de garnitur─â f├«lf├«itoare ├«n prejuru poalelor une─ş rochi─ş (V. falbala). Volant. C├«rma automobilulu─ş (de forma une─ş roate ├«n partea din ainte). V. fodor.
*vol├ínt, -─â adj. (fr. volant, d. voler, a zbura; lat. volare, part. prez. volans, volantis. V. volatil). Necusut, liber, care nu se ╚Ťine de alte fo─ş: foa─şe volant─â. Care se r─âpede ├«n coace ╚ÖiÔÇÖn colo p. a lini╚Öti un teritori┼ş: coloane (de trupe) volante. S. n. (╚Öi volan), pl. e. Roat─â mare ╚Öi grea care, la o ma╚Öin─â, p─âstreaz─â uniformitatea mi╚Öc─âri─ş (pop. tuturig─â). V. t├«rcol.
VOLAN s. (înv.) falbala, manget. (~ la o rochie.)

Volan dex online | sinonim

Volan definitie

Intrare: volan
volan 1 pl. -e substantiv neutru
volan 2 pl. -uri substantiv neutru