VOIEVODÁT, voievodate, s. n. (în Evul Mediu în Țările Române) Teritoriu aflat sub autoritatea unui voievod. [Var.: voivodát s. n.] – Voievod + suf. -at.

VOIVODÁT s. n. v. voievodat.

VOIEVODÁT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. [Var.: voivodát s. n.] – Voievod + suf. -at.

VOIVODÁT s. n. v. voievodat.

VOIEVODÁT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. (Atestat în forma voivodat) în Oltenia am avut cel dintîi voivodat. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: voivodát s. n.

VOIVODÁT s. n. v. voievodat.

voievodát s. n., pl. voievodáte

voievodát s. n., pl. voievodáte

VOIEVODÁT ~e n. ist. Stat condus de un voievod. /voievod + suf. ~at

voievodat n. principat: în secolul al XIII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.

voievodat n. principat: în secolul al XIII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.

*voĭevodát n., pl. e (d. voĭevod). Voĭevozie.