voios definitie

12 definiții pentru voios

VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase, adj. Plin de voie bună; bucuros, vesel, binedispus. – Voie + suf. -os.
VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase, adj. Plin de voie bună; bucuros, vesel, bine dispus. – Voie + suf. -os.
VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase adj. Plin de voie bună; bine dispus, bucuros, vesel. Căci amîndoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176. Spre ogoare cerul cată cu ochi binevoitori, Și pe fețele voioase bucuria pune flori. BELDICEANU, P. 53. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior, Și-aveam și pene-n frunte. ALECSANDRI, P. A. 204. Inimă supărăcioasă. ▭ Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ (Adverbial) Flăcăii și fetele s-o adunat la horă și gioacă voios. CAMIL PETRESCU, T. II 9. Trecătorii pășeau voios în alba fluturare. C. PETRESCU, C. V. 162.
voiós adj. m., pl. voióși; f. voioásă, pl. voioáse
voiós adj. m., pl. voióși; f. sg. voioásă, pl. voioáse
VOIÓS adj. 1. v. bucuros. 2. v. vesel.
Voios ≠ abătut, indispus, întristat, posomorât, scârbit, trist
VOIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care este cuprins de voie bună; vesel; jovial; bucuros. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă voie bună; vesel; jovial; bucuros. /voie + suf. ~os
voios a. cu voie bună, bine dispus.
voĭós, -oásă adj. (d. voĭe). Plin de voĭe bună, bine dispus, vesel. Adv. Cîntaŭ voĭos.
VOIOS adj. 1. bucuros, mulțumit, satisfăcut, vesel. (Se duce ~ la lucru.) 2. vesel, (livr.) jovial, (rar) rîzăreț, rîzător, (pop.) tivilichiu, (înv. și reg.) sămărît, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, rîzăcios, rîzînd, veget. (Fire ~.)
stea voioasă expr. (tox.) cocaină.

voios dex

Intrare: voios
voios adjectiv