voioșie definitie

11 definiții pentru voioșie

VOIOȘÍE, voioșii, s. f. Voie bună, veselie, bună dispoziție. – Voios + suf. -ie.
VOIOȘÍE, voioșii, s. f. Voie bună, veselie, bună dispoziție. – Voios + suf. -ie.
VOIOȘÍE, voioșii, s. f. Voie bună, bună dispoziție, veselie. Cuvintele etiopianului șterseră ultima urmă de voioșie de pe chipul principelui tînăr. C. PETRESCU, R. DR. 5. Spre amiazi soarele tomnatic scoase capul dintre nouri, împrăștiind căldură și voioșie. REBREANU, I. 95. Seara aceea se petrecu cu voioșie. BOLINTINEANU, O. 430.
voioșíe s. f., art. voioșía, g.-d. art. voioșíei; pl. voioșíi, art. voioșíile
voioșíe s. f., art. voioșía, g.-d. art. voioșíei; pl. voioșíi, art. voioșíile
VOIOȘÍE s. 1. v. veselie. 2. v. zburdălnicie.
Voioșie ≠ întristare, scârbă, supărare, tristețe
VOIOȘÍE f. Stare a omului vesel; veselie. [G.-D. voioșiei; Sil. vo-io-] /voios + suf. ~ie
voioșie f. dispozițiune bună, veselie.
voĭoșíe f. (d. voĭos). Starea omuluĭ voĭos, voĭe bună: voĭoșia trupelor la războĭ.
VOIOȘIE s. 1. veselie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură. (Era de o ~ contaminantă.) 2. neastîmpăr, vioiciune, zburdălnicie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.)

voioșie dex

Intrare: voioșie
voioșie substantiv feminin