voinicos definitie

8 definiții pentru voinicos

VOINICÓS, -OÁSĂ, voinicoși, -oase, adj. (Rar) Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.
VOINICÓS, -OÁSĂ, voinicoși, -oase, adj. Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.
VOINICÓS, -OÁSĂ, voinicoși, -oase, adj. Bine făcut, voinic, chipeș, arătos, puternic, frumos; mîndru. De ce creștea, se făcu mai trupeș și mai voinicos copilul. ISPIRESCU, la TDRG. Să fii mîndru, voinicos. TEODORESCU, P. P. 308.
voinicós (rar) adj. m., pl. voinicóși; f. voinicoásă, pl. voinicoáse
voinicós adj. m., pl. voinicóși; f. sg. voinicoásă, pl. voinicoáse
VOINICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are înfățișare de voinic; chipeș. /voinic + suf. ~os
voinicós, voinicoásă, voinicóși, voinicoáse, adj. (reg.) 1. viteaz aparent, în realitate fricos. 2. bine făcut, voinic, puternic, chipeș, arătos, mândru.
voĭnicós, -oásă adj. (d. voĭnic). Iron. Viteaz aparent, dar în realitate fricos: Ițic e voĭnicos.

voinicos dex

Intrare: voinicos
voinicos adjectiv