voinicie definitie

10 definiții pentru voinicie

VOINICÍE, (2) voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, bărbăție. ♦ Haiducie. 2. Faptă vitejească. 3. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
VOINICÍE, voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
VOINICÍE, (2) voinicii, s. f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj, bravură. Ochii moșneagului ardeau și arătau încă voinicia și tinerețea sufletului. SADOVEANU, O. I 41. Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute ea refuza c-un zîmbet de voinicie care sfidează. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. A. 36. 2. Faptă vitejească, ispravă. Împrejur,unde și unde, cîte un strop de sînge mărturisea încă despre trădarea lui Stanciu și voinicia lui Codreanu. GANE, N. I 211. Țugulea este viteaz, care a făcut atîtea voinicii. ISPIRESCU, I. 321. Paserile din ograda boierească, văzînd voinicia cucoșului, s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67. 3. Haiducie. De cum i-a răsărit musteața [Bujor] s-a simțit cuprins de dorul voiniciei. GANE, N. I 158. Eu n-am fost de pustnicie, căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. 4. Faptul de a fi voinic; putere, vigoare. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochianu, moale, trîndav. Nu-i slujea la nimic voinicia. STANCU, D. 5.
voinicíe (pop.) s. f., art. voinicía, g.-d. art. voinicíei; (fapte) pl. voinicíi, art. voinicíile
voinicíe s. f., art. voinicía, g.-d. art. voinicíei; (fapte) pl. voinicíi, art. voinicíile
VOINICÍE s. v. armată, bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dinamism, dârzenie, energie, eroism, forță, haiducie, impetuozitate, încumetare, îndrăzneală, militărie, neînfricare, putere, robustețe, semeție, tărie, temeritate, vigoare, vitalitate, vitejie, vlagă.
VOINICÍE ~i f. 1) Caracter de voinic. 2) Faptă de voinic. 3) Viață de haiduc; haiducie. [G.-D. voiniciei] /voinic + suf. ~ie
voinicie f. 1. bravură; 2. forță, vigoare.
voĭnicíe f. (d. voĭnic). Vitejie. Faptă de voĭnic. Tărie, forță fizică.
voinicie s. v. ARMATĂ. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DINAMISM. DÎRZENIE. ENERGIE. EROISM. FORȚĂ. HAIDUCIE. IMPETUOZITATE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. MILITĂRIE. NEÎNFRICARE. PUTERE. ROBUSTEȚE. SEMEȚIE. TĂRIE. TEMERITATE. VIGOARE. VITALITATE. VITEJIE. VLAGĂ.

voinicie dex

Intrare: voinicie
voinicie substantiv feminin