Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru voiniceasc─â

VOINIC├ëSC, -E├üSC─é, voinice╚Öti, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ÔÖŽ Lupt─â voiniceasc─â (╚Öi substantivat, f.) = lupt─â corp la corp; tr├ónt─â. ÔÖŽ Viguros, zdrav─ân, puternic. 2. De fl─âc─âu, de b─ârbat; b─ârb─âtesc. 3. (├Änv.) Ost─â╚Öesc. II. S. f. art. 1. Fel de a ├«nota, care const─â ├«n ├«ntinderea alternativ─â a bra╚Ťelor ├«n l─âturi, f─âr─â a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mi╚Öcare vioaie, ├«nso╚Ťit de strig─âturi la comand─â ╚Öi jucat de patru sau opt fl─âc─âi; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Voinic + suf. -esc.
VOINIC├Ź, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte viteje╚Öti. ÔÖŽ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se groz─âvi. ÔÖŽ A haiduci. 2. (├Änv.) A fi osta╚Ö; a se r─âzboi. ÔÇô Din voinic.
VOINIC├ëSC, -E├üSC─é, voinice╚Öti, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ÔŚŐ Lupt─â voiniceasc─â (╚Öi substantivat, f.) = lupt─â corp la corp; tr├ónt─â. ÔÖŽ Viguros, zdrav─ân, puternic. 2. De fl─âc─âu, de b─ârbat; b─ârb─âtesc. 3. (├Änv.) Ost─â╚Öesc. II. S. f. art. 1. Fel de a ├«nota, care const─â ├«n ├«ntinderea alternativ─â a bra╚Ťelor ├«n l─âturi, f─âr─â a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mi╚Öcare vioaie, ├«nso╚Ťit de strig─âturi la comand─â ╚Öi jucat de patru sau opt fl─âc─âi; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Voinic + suf. -esc.
VOINIC├Ź, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte viteje╚Öti. ÔÖŽ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se groz─âvi. ÔÖŽ A haiduci. 2. (├Änv.) A fi osta╚Ö; a se r─âzboi. ÔÇô Din voinic.
VOINICE├üSC─é, voinice╚Öti, s. f. 1. (Mai ales articulat) Fel de a ├«nota (├«not─âtorul ├«ntinz├«nd alternativ bra╚Ťele ├«n l─âturi f─âr─â a da din picioare). 2. Numele unui dans popular (jucat de patru sau, opt fl─âc─âi).
VOINIC├ëSC, -E├üSC─é, voinice╚Öti, adj. 1. De voinic, de viteaz, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. Pe timpurile voinice╚Öti tr─âia o v─âduv─â s─ârac─â. SBIERA, P. 22. Greuceanu cuv├«nt─â cu glas voinicesc. ISPIRESCU, L. 220. Lupt─â voiniceasc─â = lupt─â corp la corp; tr├«nt─â. Toate acestea nu puteau fi socotite dec├«t ca dovada unei lupte voinice╚Öti dintre Ghi╚Ť─â ╚Öi G─âl─âtu╚Ö. HOGA╚ś, M. N. 69. Poveste voiniceasc─â = balad─â. ÔÖŽ Viguros, zdrav─ân, puternic. C├«teva voinice╚Öti lovituri de lopat─â av├«ntar─â micul vas departe de coast─â. ODOBESCU, la CADE. 2. De fl─âc─âu, de fecior, de b─ârbat; b─ârb─âtesc. De cocon de parte voiniceasc─â n-ai s─â ai parte. DELAVRANCEA, S. 86. Nu putea s─â fie dec├«t... fat─â, m─âcar c─â se ascundea sub ╚Ťoalele cele voinice╚Öti. ISPIRESCU, L. 20. 3. (├Änvechit) Ost─â╚Öesc. ├Än to╚Ťi anii alegea norodul doi b─ârba╚Ťi... de-a tocmirea lucrurilor cet─â╚Ťene╚Öti ╚Öi voinice╚Öti. RETEGANUL, la CADE.
VOINIC├Ź, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. A face ispr─âvi mari, a s─âv├«r╚Öi fapte viteje╚Öti. Armele mele cu care am voinicit s─â le pune╚Ťi ├«ntr-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. ÔÖŽ A haiduci. Cu tic─âlo╚Öiile acestea n-ai s-ajungi tu bine m─âi b─âiete. ÔÇô Apoi, cucoane, eu voinicind am s─â mor. SADOVEANU, O. VII 249. Eu cre╚Ötin n-am omor├«t C├«t ├«n ╚Ťear─â-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. 2. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) A fi osta╚Ö; a se o╚Öti, a se r─âzboi. Dup─â ce am voinicit pe socoteala mea, dup─â r├«nduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile m─âriei-sale ╚śtefan-vod─â. SADOVEANU, F. J. 589.
!s├ónzi├ín─â-voinice├ísc─â (plant─â) (-zi-a-) s. f., g.-d. art. s├ónzi├ęnei-voinic├ę╚Öti; pl. s├ónzi├ęne-voinic├ę╚Öti
voinice├ísca (dans, ├«not) s. f. art., neart. voinice├ísc─â, g.-d. art. voinic├ę╚Ötii
voinic├ęsc adj. m., pl. voinice├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. voinic├ę╚Öti
voinic├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. voinic├ęsc, imperf. 3 sg. voinice├í; conj. prez. 3 s─â voinice├ísc─â
sânziána-voiniceáscă s. f. (sil. -zi-a-)
voiniceásca (dans, înot) s. f. art.
voinic├ęsc adj. m., f. voinice├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. voinic├ę╚Öti
voinic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. voinic├ęsc, imperf. 3 sg. voinice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. voinice├ísc─â
VOINICEÁSCĂ s. trântă.
VOINIC├ëSC adj. v. cazon, eroic, glorios, militar, milit─âresc, ost─â╚Öesc, sold─â╚Ťesc, str─âlucit, vitejesc.
VOINIC├Ź vb. v. bate, haiduci, lupta, r─âzboi.
VOINICE├üSC─é f. 1) Stil de ├«not, const├ónd ├«n ├«ntinderea concomitent─â a ambelor m├óini ├«n l─âturi, f─âr─â a da din picioare. 2) art. Dans popular, executat de patru sau opt fl─âc─âi ├«ntr-un tempo vioi ╚Öi ├«nso╚Ťit de strig─âturi. 3) Melodie dup─â care se execut─â acest dans. /voinic + suf. ~easc─â
VOINIC├ëSC ~e├ísc─â (~├ę╚Öti) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. ~e╚Öte
A VOINIC├Ź ~├ęsc intranz. ├«nv. A s─âv├ór╚Öi fapte de voinic. /Din voinic
A SE VOINIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se groz─âvi. /Din voinic
voinic├Č v. a face vitejii: c├ót ├«n ╚Ťar─â au voinicit POP.
1) vo─şnic├ęsc, -e├ísc─â adj. (d. vo─şnic). Vitejesc, plin de ├«ndr─âzneal─â ╚Öi vigoare: ├«not─âtur─â vo─şniceasc─â. S. f. Vo─şniceasca, un fel de a ├«nota r─âpezind alternativ m├«nile pin aer. (E cea ma─ş r─âpede ├«not─âtur─â).
2) vo─şnic├ęsc v. intr. (d. vo─şnic). Tr─â─şesc ca vo─şnic, fac vo─şnici─ş: mult timp a voinicit. V. refl. M─â ar─ât vo─şnic, m─â vitejesc: nu te vo─şnici degeaba!
s├ónzi├ín─â-voinice├ísc─â s. f. (sil. -zi-a-), g.-d. art. s├ónzi├ęnei-voinic├ę╚Öti; pl. s├ónzi├ęne-voinic├ę╚Öti
VOINICEASCĂ s. (SPORT) trîntă.
voinicesc adj. v. CAZON. EROIC. GLORIOS. MILITAR. MILIT─éRESC. OST─é╚śESC. SOLD─é╚ÜESC. STR─éLUCIT. VITEJESC.
voinici vb. v. BATE. HAIDUCI. LUPTA. R─éZBOI.

Voiniceasc─â dex online | sinonim

Voiniceasc─â definitie

Intrare: voinicesc
voinicesc adjectiv
Intrare: voinici
voinici conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: voiniceasc─â
voiniceasc─â substantiv feminin
Intrare: sânziană-voinicească
sânziană-voinicească substantiv feminin
  • silabisire: -zi-a-