VÓINEA s. m. (Regional) Logodnic, soț (de curînd căsătorit); p. ext. voinic; voiniu. Că de l-ăți scula Pe drag voinea-al meu, Vamă v-o lua, Vamă fără seamă, Sculuri de bumbac, Nuntă ca să-mi fac. TEODORESCU, P. P. 86.

VÓINEA s. m. (Reg.) Logodnic; bărbat de curând căsătorit.

VÓINEA s. v. logodnic.

voinea s. v. LOGODNIC.