VOIEVÓD, voievozi,
s. m. 1. (În Evul Mediu) Titlu purtat de domnii Moldovei și Țării Românești, precum și de conducătorul Transilvaniei (
sec. XII-1541); domn, vodă;
p. ext. principe; persoană care avea acest titlu.
2. (
Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri.
3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator;
p. ext. boier de rang mare.
4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [
Var.:
voivód s. m.] – Din
sl. vojevoda. VOIEVÓD, voievozi,
s. m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă;
p. ext. principe; persoană care avea acest titlu.
2. (
Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă, creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri.
3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator;
p. ext. boier de rang mare.
4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [
Var.:
voivód s. m.] – Din
sl. vojevoda. VOIEVÓD, voievozi,
s. m. 1. Titulatură a domnilor Moldovei și Munteniei; domn,
p. ext. principe, vodă. Mircea-voievod. Ștefan-voievod. ▭ Privirile tînărului voievod se înflăcărară. SADOVEANU, O. VII 157. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 170.
2. (Învechit și arhaizant) Comandant de oaste, de unitate militară; căpitan. Cine merge-n fruntea oastei? voievodul Buzdugan. EFTIMIU, Î. 53. ♦ (În credința ortodoxă creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. Sfinții voievozi Mihail și Gavril.
3. Mai marele unei cetăți, ăl unui ținut; guvernator (recrutat de obicei dintre boieri);
p. ext. boier de rang mare. O, boieri, cu noi de-un sînge, Voievozilor pămînteni! Voi rîdeți și țara plînge. BOLLIAC, O. 207.
4. Căpetenia unui trib, a unei cete sau a unui sălaș de țigani. (Atestat în forma voivod) Corcodel voivodul era la frunte, Vrînd a sa noduroasă măciucă De corn, cu sînge și el s-o crunte. BUDAI-DELEANU, Ț. 411. Voievodul țiganilor (titlul unei operete). – Variantă:
voivód (VLAHUȚĂ, O. A. II 140)
s. m. voievód s. m.,
pl. voievózi
voievód s. m., pl. voievózi voievozí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voievozésc, 3 sg. voievozéște VOIEVÓD s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef. voievód (-zi), s. m. –
1. Domn, principe; titlu oficial al domnilor din Muntenia și Moldova. –
2. (
Înv.) Comandant, șef militar. –
3. Numele celor doi arhangheli Mihail și Gavril. –
4. Conducătorul al unei cete de țigani. –
5. Conducătorul dansului numit călușari. –
Var. voivod, voevod, și
der. Sl. vojevoda de la voĭ „război”,
cf. voinic, și voda „care conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 460),
cf. bg. vojvod,
sb.,
cr. vojevoda,
pol. wojewoda,
rus. voevoda,
mag. vajvoda, vajda,
ngr. βοεβόδας. Termen oficial; s-a folosit în mod curent în forma abreviată vodă,
s. m. (principe). –
Der. voievodal,
adj. (principiar); voivodat,
s. n. (principat); voievodesc,
adj. (se zice despre o varietate de mere); voievozi,
vb. (a domni); voievozie,
s. f. (principat).
VOIEVÓD ~zi m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; vodă; domn; domnitor. 2) Conducător al unei șatre de țigani; bulibașă. /<sl. vojevoda voievod m.
1. Domn, od. titlu oficial al principelui domnitor în țările române: împărați, crai, voievozi, căpitanii oștilor, mai marii orașelor CR. să vază de’s mai tare decât un voievod AL.;
2. fig. principe: părea un tânăr voievod cu păr de aur moale EM.;
3. Sfinții Voievozi, nume dat arhanghelilor Mihail și Gavril, sărbătoare ce cade în ziua de 8 Noemvrie;
4. căpetenie peste mai multe sălașe de țigani. [Slav. VOIEVODA, căpetenia oștirii (din VOĬ, oaste, și VODITI, a conduce)].
voĭevód saŭ
voevód și (rar)
voivód m. (vsl. voĭevoda, d. voĭ, armată, și voditi, a conduce; bg. voev- și voĭv-, rus. voev-. V.
voĭnic și
vodă). Vechĭ. Căpitan, generalisim. principe, domn (ca titlu pus după nume): Ștefan Voĭevod. Azĭ. Șefu călușarilor (Ban.). Voĭevodu Țiganilor, traducere neobișnuită îld. Vătafu Țiganilor, după germ. Zigeuner-Hauptmann saŭ -Baron (numele uneĭ operete de Strauss). Sfințiĭ Voĭevozĭ, Sfințiĭ Arhanghelĭ Mihail și Gavril, voĭevoziĭ cetelor îngereștĭ (sărbătoare la 8 Novembre). – Vechĭ și
voĭevodă (ca nom.). Fals
voĭvod. V.
bulibașa. voievod s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF. VOIEVOD s. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan cel Mare, ~ al Moldovei.) voievód, voievozi, (voevod), s.m. – Domn, vodă, principe. ♦ (top.) Dealul Voievodului (Voievodca), în apropiere de localitatea Bârsana.„Tradiția locală spune că pe Dealul Voievodca s-ar fi retras cneazul Seneslau, când a fost atacat” (Lenghel, 1979: 8). ♦ (onom.) Voevod, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș (DFN). ♦ Atestat sec. XIV (Mihăilă, 1974). – Din vsl. vojevoda, din voi „armată, război” și voditi „a conduce” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).